ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4574/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 8 decembrie 1998 reclamantul O.I. a chemat în

judecată pe pârâții C.C., C.I. și Comisia județeană Alba de aplicare a Legii

nr. 18/1991 solicitând anularea titlului de proprietate nr. 1752/506/24 martie

1994 emis pe numele C.C. și titlului de proprietate nr. 1720/377/24 decembrie

1993 emis pe numele C.I. pentru parcelele nr. 2562/1; nr. 2562/5 și respectiv

nr. 2562/3.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că

terenurile în litigiu au fost proprietatea antecesorului său I.M. și, deși prin

sentința civilă nr. 6554 din 21 octombrie 1997 a Judecătoriei Alba Iulia s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra acestora în favoarea sa, în calitate

de moștenitor, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 a emis titluri

de proprietate pârâților C.C. și C.I.

După un prim ciclu procesual, Judecătoria Alba

Iulia a pronunțat sentința civilă nr. 7699 din 19 decembrie 2000, prin care a

respins acțiunea reclamantului reținând în esență, că acesta nu a făcut dovada

identității terenului asupra căruia, prin sentința civilă nr. 6554 din 21

octombrie 1997 a Judecătoriei Alba Iulia, i s-a reconstituit dreptul de

proprietate pe raza localității Păclișa, în calitate de moștenitor al bunicului

I.M., cu terenul care a fost atribuit pârâților pe raza localității Alba Iulia

în baza titlurilor de proprietate emise de Comisia județeană Alba de aplicare a

Legii nr. 18/1991.

Soluția instanței de fond a fost menținută de

Tribunalul Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 830/A din 26 iunie

2001 a respins apelul reclamantului O.I.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin

decizia nr. 2434 din 28 noiembrie 2001 a respins recursul aceluiași reclamant

împotriva hotărârii instanței de apel, motivând că, în mod corect ambele

instanțe au reținut, că recurentul nu a făcut dovada existenței unui drept de

proprietate al său, ori al antecesorului, asupra terenurilor specificate în

titlurile de proprietate emise de comisie.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, în temeiul prevederilor art. 27 lit. f) din Legea

nr. 92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., a declarat

recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate considerând că au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond. Totodată, hotărârile criticate sunt și vădit

netemeinice.

Recurentul critică hotărârile judecătorești

pronunțate în cauză, arătând că acestea au fost date cu ignorarea sentinței

civile nr. 6554 din 21 octombrie 1997 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă și

irevocabilă, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului

în suprafață de 1,52 ha pe raza localității Păclișa în favoarea reclamantului

O.I. în calitate de moștenitor al bunicului său I.M. Că locul situației acestui

teren – Păclișa – care în prezent constituie o suburbie a municipiului Alba

Iulia a creat  confuzie instanțelor, atunci când în hotărârile pronunțate, au

reținut că nu există identitate între terenuri și au respins acțiunea

reclamantului, deși în fapt acesta preluase respectiva suprafață de teren

folosind-o în continuu din anul 1990 când s-a desființat C.A.P.-ul.

Criticile mai vizează împrejurarea

că s-a menținut titlul de proprietate emis pârâtului C.I., cu toate că în

răspunsul la interogatoriul luat în instanță, acesta a recunoscut că terenul

pentru care  i s-a reconstituit dreptul de proprietate, a aparținut bunicului

reclamantului și a fost de acord cu anularea titlului.

Cu referire la posesorii de certificate de revoluționar

cărora li se poate constitui un drept de proprietate asupra unor suprafețe în

condițiile Legii nr. 18/1991, asemenea terenuri trebuie să facă parte din

rezerva aflată la dispoziția comunei și nu din terenurile aparținând unor

persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cum este cazul în

speță.

Apreciind incidența, în speță, a prevederilor

art. III alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 procurorul

general a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și în consecință admiterea

acțiunii, constatarea nulității titlurilor de proprietate emise pârâților și

obligarea Comisiei Județene Alba de aplicare a Legii nr. 18/1991 de a emite

reclamantului titlu de proprietate pe terenurile în litigiu.

Recursul în anulare urmează a fi admis,

hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi

trimisă spre rejudecare instanței de fond, pentru motivele ce succed.

După cum rezultă din probele aflate la dosar, cu

cererea înregistrată la Municipiul Alba Iulia sub nr. 5731/20 martie 1991 O.I.,

în calitate de moștenitor al bunicului a solicitat să i se reconstituie dreptul

de proprietate asupra unei suprafețe de teren ce fusese în C.A.P., indicând

diverse dimensiuni și amplasamente printre care și pe acela situat în „pârâul

Citirului”.

În urma refuzului primit din partea Comisiei

Județene Alba de aplicare a Legii nr. 18/1991 (decizia nr. 1012/1997) acesta

s-a adresat, cu plângere, Judecătoriei Alba Iulia cerând reconstituirea

dreptului de proprietate și pentru 1,52 ha teren arabil situat pe raza

Municipiului Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 6554 din 21 octombrie

1997, Judecătoria Alba Iulia a admis plângerea, a anulat decizia comisiei și a

dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru

suprafața de 1,52 ha teren agricol pe raza localității Păclișa, în calitate de

moștenitor al lui I.M., alături de suprafața reconstituită prin adeverința nr.

247/7 iunie 1992 de 2,33 ha anexa 3 poz.1283.

În considerentele sentinței instanța a reținut

că suprafața de  1,50 ha teren este situată în punctul de hotar Pârâul

Citirului, loc înscris în titlul de proprietate al pârâtului C.C.

Acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate

pentru 1 ha teren, situat în extravilan pe teritoriul municipiului Alba Iulia,

parcela topografică nr.2562/1 – 6800 mp și parcela topografică, nr.2562/5,

ambele în punctul „Pârâul Citirului”, în baza cererii adresate municipiului

Alba Iulia la 13 martie 1991 în calitate de rănit în Revoluția din Decembrie

1989.

Într-adevăr, luptătorilor și răniților în

Revoluția din Decembrie 1989, potrivit dispozițiilor legale, li se constituie

dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 1 ha, dar, aceste

terenuri se acordă numai din suprafețele aflate în rezerva existentă la dispoziția

comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor, și nu din acelea aparținând altor persoane.

Instanțele au nesocotit dispozițiile sentinței

civile nr. 6554/1997 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă și irevocabilă, prin

care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea

reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului I.M., pentru suprafața

de 1,52 ha pe raza localității Păclișa alături de suprafața de 2,33 ha

reconstituită prin adeverința 247/ 7iunie 1992, atunci când prin hotărârile

pronunțate au respins acțiunea de anulare a titlului de proprietate emis

pârâtului pentru suprafața de teren în punctul „pârâul Citirului”, reținând că

nu ar exista identitate între terenuri.

Pârâtul C.I., căruia i s-a reconstituit dreptul

de proprietate pentru 2800 mp teren situat în extravilan pe teritoriul

municipiului Alba Iulia, parcela 2562/3 în punctul Dușca, a recunoscut la

interogatoriu că terenul în litigiu a fost proprietatea antecesorului

reclamantului înainte de colectivizare, cu care s-a înscris în C.A.P. și că,

terenul care trebuia să i se restituie lui, se află în altă parte de hotar,

fiind de acord cu anularea titlului emis acestuia, situație reținută de

instanță în primul ciclu procesual, când s-a admis acțiunea reclamantului

sentința pronunțată nefiind, apelată de C.I.

În hotărârile pronunțate, prin respingerea

acțiunii reclamantului, instanțele au menținut și titlul de proprietate emis

lui C.I., ignorând dovezile evidente care atestă situația reală în legătură cu

suprafața de teren respectivă.

Cum, hotărârile criticate, au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, acestea fiind totodată și vădit netemeinice, ele urmează să fie

casate.

Pentru lămurirea aspectului esențial în

rezolvarea cauzei privind apartenența punctului „Pârâul Citirului” unde s-a

reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, de localitatea Păclișa, respectiv municipiul Alba

Iulia – împrejurare care a creat confuzie instanțelor când au reținut

inexistența identității între terenuri – se impune reluarea judecății la

instanța de fond, ocazie cu care se va completa probatoriul în acest sens.

Față de cele ce preced recursul în anulare se va

admite, hotărârile pronunțate se vor casa, iar cauza va fi trimisă spre

rejudecare la Judecătoria Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 2434/R din 28 noiembrie 2001

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, decizia nr. 830/A din 26 iunie 2001

a Tribunalului Alba, precum și sentința civilă nr.7699 din 19 decembrie 2000 a

Judecătoriei Alba Iulia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași judecătorii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6 noioembrie  2003.