ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5599/2006

Asupra recursului civil

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Alba sub nr. 2127 din 28 aprilie 2004, reclamantele

R.H. și H.M. au

solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Alba-Iulia să fie anulată

dispoziția nr. 164 din 1 aprilie 2004, emisă de pârât și să se constate că sunt

îndreptățite la despăgubiri prin echivalent cu privire la imobilul-teren

înscrise în C.F. Pâclișa, nr. top. 1306 și 1311.

În motivarea cererii s-a

arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 15248 din 8 octombrie 2002

adresată Primăriei Municipiului Alba-Iulia au solicitat despăgubiri bănești

pentru imobilul anterior menționat și prin dispoziția nr. 164 din 1 aprilie 2004,

Primarul Municipiului Alba-Iulia le-a respins notificarea, fără a face

propunere pentru măsuri reparatorii, cu motivarea că, imobilele-terenuri

solicitate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Tribunalul Alba-Iulia

prin sentința civilă nr. 532 din 26 mai 2005 a respins contestația formulată de

R.H. și H.M. împotriva dispoziției nr. 164 din 1 aprilie 2004 în contradictoriu

cu pârâtul Primarul Municipiului Alba-Iulia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi,

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, și

că petentele nu au dovedit că terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii

fondului funciar și că acesta ar fi fost expropriat de la antecesorii lor, cu

mult înainte de data cooperativizării.

Prin decizia civilă nr. 1776/A din

18 octombrie 2004, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul, declarat de reclamantele

R.H. și H.M. împotriva sentinței civile nr. 532

din 26 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Alba, prin care au criticat hotărârea

pe motivul că greșit s-a reținut incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr.

18/1991 sau ale art. 15 și art. 19 din aceeași lege, deoarece antecesorii lor

nu au fost membri cooperatori și au părăsit România în 1960.

Instanța de apel, față

de critica formulată a reținut că apelantele-reclamante, deși au învederat că

terenul solicitat, înscris în C.F. Pâclișa, nr. top 1306 și 1311 a fost preluat

de stat anterior cooperativizării, nu au făcut nici o dovadă în acest sens, în

conformitate cu disp. art. 1169 C. civ.

Împotriva deciziei civile nr. 1776

/A din 18 11 2004, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, care,

invocând disp. art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ. au învederat următoarele:

Se susține că hotărârea recurată s-a

dat cu încălcarea legii, reținându-se greșit că terenul în litigiu a făcut

obiectul Legii nr. 18/1991.

Recurentele–reclamante precizează că

nu s-au analizat dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care

prevăd că „imobilele preluate de stat, de organizațiile cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989,

precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor

și nerestituite, se restituie de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi”.

Mai arată că, față de acest text,

trebuia avut în vedere că, antecesorii reclamantelor nu au fost niciodată

membri cooperatori, ci intelectuali, au fost naționalizați și ulterior au

plecat în Israel, iar faptul că terenurile preluate de statul român, au fost

preluate după aceea de CAP, nu are relevanță cu privire la incidența prezentei

legi.

În același sens, mai precizează că

nu au formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece nu se încadrau în

categoria persoanelor supuse reconstituirii, lege ce viza strict calitatea de

cooperator, pe care antecesorii lor nu au avut-o niciodată.

Recursul este nefondat pentru

următoarele motive:

Deși recurentele-reclamante au

invocat drept motive de recurs pe cele prevăzute de art. 304 pct. 8-10 C. proc.

civ., din prezentarea lor

in extenso

făcută mai sus, se reține că întreaga

critică vizează numai aplicarea greșită a legii, făcând posibilă încadrarea în

disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin notificarea formulată de către

reclamante s-au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilele-terenuri,

înscrise în C.F. Pâclișa, nr. top 1306 și 1311, ambele arător, situat în pct.

„Coasta Curată”, pe teritoriul administrativ al Municipiului Alba-Iulia, în

extravilanul localității.

Prin dispoziția nr. 164 din 104 din

2004, emisă de Primarul Municipiului Alba-Iulia s-a respins notificarea

reclamantelor cu motivarea că sunt incidente disp. art. 8 din Legea nr.

10/2001, deoarece imobilele-terenuri au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, pe

respectivele amplasamente, fiind puse în posesie diferite persoane.

Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în

baza Legii nr. 187/1945, legea reformei agrare, fapt de altfel necontestat de

recurentele-reclamante, așa încât, odată clarificat regimul juridic al

imobilelor, la care se adaugă modul de trecere a acestuia în proprietatea

statului, conduce la concluzia potrivit căreia imobilele au intrat sub

incidența Legii nr. 18/1991, republicată.

Un argument în plus, îl constituie

probatoriul efectuat în cauza dedusă judecății, de unde rezultă fără echivoc,

că la această dată, au fost puse în posesie în mod legal, pe aceste terenuri,

până la apariția prezentei legi, persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul Legii fondului funciar.

Critica recurentelor nu se

circumscrie în afara prevederilor legale reținute, ci este în consonanță cu

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, „nu intră

sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat

prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare

și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările

ulterioare”.

Textul de lege mai sus invocat,

instituie o excepție de la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de

stat, iar ca o caracteristică generală a acestei legi în ceea ce privește

domeniul de aplicare, trebuie remarcat, că acest act normativ face referire la

Legea nr. 10/2001, ce vizează întreaga arie a imobilelor preluate în orice mod

de stat, de organizații cooperatiste sau orice alte persoane juridice, fiind

irelevant, că sunt imobile cu destinație de locuință sau cu altă destinație

decât cea de locuință, bineînțeles, cu unele excepții, cum ar fi și cea prev.

de art. 8.

Pentru a evita orice confuzie, trebuie

să arătăm, că, în astfel de situații, cum este și cauza dedusă judecății, ne

aflăm sub incidența art. 8 alin. (1) din lege, deoarece imobilele-terenuri,

evidențiate în C.F. –ul indicat, sunt situate pe terenul administrativ al

Municipiul Alba-Iulia, în extravilan, fapt ce rezultă din adresele nr.

1015/2004 și 2034/2003, emise de Serviciul Comunitar pentru Cadastru și

Agricultură, potrivit cărora terenurile în discuție au făcut obiectul Legii nr.

18/1991 și pe amplasamentele acestora au fost puse în posesie alte persoane.

Este adevărat că, terenurile au fost

preluate de stat anterior datei cooperativizării, așa cum susțin recurentele,

situație în care nu ar putea face obiectul Legii nr. 18/1991, dar nu au adus

nici o dovadă în sprijinul acestei afirmații, ci, dimpotrivă, recunosc

împrejurarea că au trecut în proprietatea statului în baza Legii reformei

agrare.

Așa cum corect a reținut și instanța

de apel, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o afirmație în fața instanței,

trebuie să o și probeze, recurentele neconformându-se cerințelor acestui text.

Câtă vreme, dreptul de proprietate

asupra terenului în litigiu a fost reconstituit în favoarea persoanelor

îndreptățite în baza Legii nr. 18/1991, este cert, că recurentele nu pot uza de

prevederile Legii nr. 10/2001, pentru dobândirea sub orice formă a unui atare

imobil, astfel că, prin hotărârea recurată corect s-a reținut incidența art.8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele

expuse urmează ca recursul declarat de reclamante să fie respins, menținându-se

ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele R.H. și H.M.

împotriva deciziei nr. 1776/A din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de

Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie

2006.