ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5599/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 2127 din 28 aprilie 2004, reclamantele R.H. și H.M. au solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Alba-Iulia să fie anulată dispoziția nr. 164 din 1 aprilie 2004, emisă de pârât și să se constate că sunt îndreptățite la despăgubiri prin echivalent cu privire la imobilul-teren înscrise în C.F. Pâclișa, nr. top. 1306 și 1311. În motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 15248 din 8 octombrie 2002 adresată Primăriei Municipiului Alba-Iulia au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul anterior menționat și prin dispoziția nr. 164 din 1 aprilie 2004, Primarul Municipiului Alba-Iulia le-a respins notificarea, fără a face propunere pentru măsuri reparatorii, cu motivarea că, imobilele-terenuri solicitate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Tribunalul Alba-Iulia prin sentința civilă nr. 532 din 26 mai 2005 a respins contestația formulată de R.H. și H.M. împotriva dispoziției nr. 164 din 1 aprilie 2004 în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Alba-Iulia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, și că petentele nu au dovedit că terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii fondului funciar și că acesta ar fi fost expropriat de la antecesorii lor, cu mult înainte de data cooperativizării. Prin decizia civilă nr. 1776/A din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul, declarat de reclamantele R.H.

și H.M. împotriva sentinței civile nr. 532 din 26 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Alba, prin care au criticat hotărârea pe motivul că greșit s-a reținut incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 sau ale art. 15 și art. 19 din aceeași lege, deoarece antecesorii lor nu au fost membri cooperatori și au părăsit România în 1960. Instanța de apel, față de critica formulată a reținut că apelantele-reclamante, deși au învederat că terenul solicitat, înscris în C.F. Pâclișa, nr. top 1306 și 1311 a fost preluat de stat anterior cooperativizării, nu au făcut nici o dovadă în acest sens, în conformitate cu disp. art. 1169 C. civ. Împotriva deciziei civile nr. 1776 /A din 18 11 2004, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, care, invocând disp.

art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ. au învederat următoarele: Se susține că hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea legii, reținându-se greșit că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Recurentele–reclamante precizează că nu s-au analizat dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „imobilele preluate de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi”. Mai arată că, față de acest text, trebuia avut în vedere că, antecesorii reclamantelor nu au fost niciodată membri cooperatori, ci intelectuali, au fost naționalizați și ulterior au plecat în Israel, iar faptul că terenurile preluate de statul român, au fost preluate după aceea de CAP, nu are relevanță cu privire la incidența prezentei legi.

În același sens, mai precizează că nu au formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece nu se încadrau în categoria persoanelor supuse reconstituirii, lege ce viza strict calitatea de cooperator, pe care antecesorii lor nu au avut-o niciodată. Recursul este nefondat pentru următoarele motive: Deși recurentele-reclamante au invocat drept motive de recurs pe cele prevăzute de art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ., din prezentarea lor in extenso făcută mai sus, se reține că întreaga critică vizează numai aplicarea greșită a legii, făcând posibilă încadrarea în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin notificarea formulată de către reclamante s-au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilele-terenuri, înscrise în C.F.

Pâclișa, nr. top 1306 și 1311, ambele arător, situat în pct. „Coasta Curată”, pe teritoriul administrativ al Municipiului Alba-Iulia, în extravilanul localității. Prin dispoziția nr. 164 din 104 din 2004, emisă de Primarul Municipiului Alba-Iulia s-a respins notificarea reclamantelor cu motivarea că sunt incidente disp. art. 8 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilele-terenuri au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, pe respectivele amplasamente, fiind puse în posesie diferite persoane. Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 187/1945, legea reformei agrare, fapt de altfel necontestat de recurentele-reclamante, așa încât, odată clarificat regimul juridic al imobilelor, la care se adaugă modul de trecere a acestuia în proprietatea statului, conduce la concluzia potrivit căreia imobilele au intrat sub incidența Legii nr. 18/1991, republicată.

Un argument în plus, îl constituie probatoriul efectuat în cauza dedusă judecății, de unde rezultă fără echivoc, că la această dată, au fost puse în posesie în mod legal, pe aceste terenuri, până la apariția prezentei legi, persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii fondului funciar. Critica recurentelor nu se circumscrie în afara prevederilor legale reținute, ci este în consonanță cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Textul de lege mai sus invocat, instituie o excepție de la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat, iar ca o caracteristică generală a acestei legi în ceea ce privește domeniul de aplicare, trebuie remarcat, că acest act normativ face referire la Legea nr. 10/2001, ce vizează întreaga arie a imobilelor preluate în orice mod de stat, de organizații cooperatiste sau orice alte persoane juridice, fiind irelevant, că sunt imobile cu destinație de locuință sau cu altă destinație decât cea de locuință, bineînțeles, cu unele excepții, cum ar fi și cea prev. de art. 8. Pentru a evita orice confuzie, trebuie să arătăm, că, în astfel de situații, cum este și cauza dedusă judecății, ne aflăm sub incidența art. 8 alin. (1) din lege, deoarece imobilele-terenuri, evidențiate în C.F.

–ul indicat, sunt situate pe terenul administrativ al Municipiul Alba-Iulia, în extravilan, fapt ce rezultă din adresele nr. 1015/2004 și 2034/2003, emise de Serviciul Comunitar pentru Cadastru și Agricultură, potrivit cărora terenurile în discuție au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și pe amplasamentele acestora au fost puse în posesie alte persoane. Este adevărat că, terenurile au fost preluate de stat anterior datei cooperativizării, așa cum susțin recurentele, situație în care nu ar putea face obiectul Legii nr. 18/1991, dar nu au adus nici o dovadă în sprijinul acestei afirmații, ci, dimpotrivă, recunosc împrejurarea că au trecut în proprietatea statului în baza Legii reformei agrare. Așa cum corect a reținut și instanța de apel, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o afirmație în fața instanței, trebuie să o și probeze, recurentele neconformându-se cerințelor acestui text.

Câtă vreme, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost reconstituit în favoarea persoanelor îndreptățite în baza Legii nr. 18/1991, este cert, că recurentele nu pot uza de prevederile Legii nr. 10/2001, pentru dobândirea sub orice formă a unui atare imobil, astfel că, prin hotărârea recurată corect s-a reținut incidența art.8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Pentru considerentele expuse urmează ca recursul declarat de reclamante să fie respins, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele R.H. și H.M. împotriva deciziei nr. 1776/A din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2006.