ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 28 iulie 2004, reclamantul C.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 11922/1108

din 22 aprilie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și

recunoașterea drepturilor ce i se cuvin conform Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în urma Tratatului încheiat de România, cu Bulgaria, a

fost nevoit ca în perioada aprilie 1939 - septembrie 1940, să se refugieze din

comuna Rahman Asiclar, județul Durostor - Bulgaria, în România.

Deși a depus înscrisuri

oficiale care atestă strămutarea, pârâta în mod eronat a considerat că nu este

îndreptățit să i se recunoască dreptul pretins.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1560 din 28 iunie 2004, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 11922/1108 din 22 aprilie 2004 și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a soluționa astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 8 martie 1939,

în Călărași și că părinții reclamantului au fost strămutați, în urma tratatului

de la Craiova din 7 septembrie 1940, din Bulgaria, în România. S-a apreciat că

nu are relevanță că reclamantul s-a născut în anul 1939, în România, cât timp

acesta, la data strămutării, era minor, locuința de drept aflându-se la

părinții săi.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București.

În motivarea cererii de

recurs s-a arătat că reclamantul s-a născut la data de 8 martie 1939, în comuna

Vasilați, județul Călărași și din actele depuse nu a făcut dovada prezenței pe

teritoriul Bulgariei.

Se reține, din declarațiile

martorilor, că petentul s-a refugiat la data de 18 august 1940, iar în

declarațiunea de avere s-a menționat data de 18 septembrie 1940.

Recurentul a mai apreciat că

un eventual refugiu nu ar fi posibil la data de 7 septembrie 1940, deoarece

schimbul obligatoriu între supușii români de origine etnică bulgară din județul

Tulcea și Constanța și supușii români de origine etnică română din județul

Durostor și Caliacra, se va realiza în termen de 3 luni, cu începere de la 15

septembrie 1940.

Criticile sunt neîntemeiate.

Prin H.G. nr. 127/2002 au

fost aprobate Normele de aplicare O.G. nr. 105/1999.

Potrivit art. 2 din aceste

norme, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost

obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În această categorie se

includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care

au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că părinții reclamantului s-au refugiat la data de 18 august 1940,

din Bulgaria, în România, fiind însoțiți de reclamantul minor, care era născut

la data de 8 martie 1939.

Situația de refugiat a fost

dovedită cu declarațiile martorilor F.G. și G.G. și din copia extras de pe

tabloul întocmit de Primăria Rahman Asiclar, județul Durostor, care privește

numele și prenumele locuitorilor români din comuna care posedă însămânțări de

porumb, floarea soarelui și bumbac.

În atare situație, instanța

de fond a apreciat judicios, ca fiind aplicabile în cauză, prevederile Legii nr.

189/2000, întrucât reclamantul-intimat a avut asemenea părinților săi, statutul

de persoană refugiată din motive etnice.

În consecință, soluția

instanței fiind legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1560

din 28 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2005.