ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5421/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81

din 9 iunie 2004, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul A.V.I. la 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de

art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

Conform art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 353 zile

închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

107/2002 a Judecătoriei Bicaz și contopirea acestuia în pedeapsa aplicată în

cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă

durată reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

25.000.000 lei daune materiale și 15.000.000 lei daune morale către partea

civilă U.Z.D. și la 154.577 lei cheltuieli de transport către partea civilă

C.A.S. Neamț.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a stabilit că, în seara de 22 aprilie 2004, în urma unor

discuții contradictorii, inculpatul a împins și lovit victima cu pumnul în zona

feței, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, izbindu-se cu capul de

asfalt, exact la intersecția aleei dintre blocul 1 și 17 cu str. Cozmiței;

respectiv unde asfaltul prezenta o denivelare de cca. 2 cm.

Impactul cu asfaltul a fost

puternic, zgomotul fiind auzit de către martorii M.I. și C., frați, care

locuiesc la parterul blocului 17. Aceștia au ieșit afară din bloc deoarece

inculpatul A.V.I. se urcase pe victima căzută și voia să o lovească și au

strigat la el.

Inculpatul a fugit,

înconjurând blocul, iar cei doi frați s-au deplasat către victimă pentru a-i

acorda primul ajutor. Aceștia au ridicat partea vătămată în picioare, i-au dat

bunurile ce erau asupra sa, respectiv o sacoșă și geanta diplomat, după care au

întrebat dacă este cazul să anunțe salvarea.

Victima U.Z.V. a spus că nu

este cazul și a plecat către domiciliu, cei doi frați reîntorcându-se la

locuință.

Inculpatul a urmărit în

continuare victima, însă aceasta de la locul impactului a mai mers cca. 200 m,

după care a căzut jos.

Inculpatul s-a apropiat de

victimă cu intenția de a-i acorda primul ajutor și apoi l-a însoțit până la

spital. După ce a fost urcat în salvare s-a încercat manevra de resuscitare, însă

până la Spitalul orășenesc Bicaz, victima a decedat.

Din raportul medico-legal de

necropsie rezultă că moartea victimei U.Z.V. a fost violentă. Cauza medicală a

morții a fost contuzia și hemoragia meningo-cerebrală consecutive unui

traumatism cranio cerebral, cu fractura de bază craniană.

Leziunile s-au putut produce

prin lovirea victimei cu mijloace contondente (leziunile faciale), urmată de

căderea și izbirea victimei de corpuri dure, cu suprafața plană, probabil puțin

prominență, zona de impact fiind regiunea occipitală inferioară paramedian

dreapta.

Între leziunile traumatice,

cranio-cerebrale și deces există legătura directă de cauzalitate.

S-a evidențiat, de asemenea,

că în momentul decesului, victima se afla în stare de ebrietate (2,90 gr. la

mie alcoolemie).

Reținând vinovăția

inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 183 C. pen.

Totodată, reținând că

inculpatul a comis fapta dedusă judecății în timpul liberării condiționate după

executarea parțială a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru

proxenetism, prin sentința penală nr. 107/2002 a Judecătoriei Bicaz, a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen. și a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat și contopirea

acestuia cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 217 din 20 iulie 2004 a

Curții de Apel Bacău.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la

pedeapsa aplicată pentru care a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat în cauză

de inculpat este neîntemeiat.

Examinând temeinicia

pedepsei aplicate se constată că pentru infracțiunea corect reținută în sarcina

inculpatului, a fost stabilită o pedeapsă legală și temeinică de instanța de

fond, confirmată de instanța de apel, care reflectă atât gradul de pericol

social concret al faptei săvârșite, evidențiat de împrejurările și modul în

care a fost comisă, gravitatea urmărilor cât și datele și elementele

referitoare la persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, dar cu o atitudine sinceră pe

parcursul procesului penal.

În consecință, sub aspectul

analizat hotărârile atacate nu sunt criticabile, astfel că este neîntemeiat

motivul de casare invocat de inculpat.

Cum alte motive de casare

dintre cele susceptibile a fi examinate din oficiu nu se constată, recursul

inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 22 octombrie

2004.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.V.I. împotriva deciziei penale nr. 217 din 20 iulie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 22 octombrie

2004.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2004.