ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1032 din 31 august 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul C.I. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă, arestarea de la 13 octombrie 2002 la zi și l-a obligat la 50.000.000 lei despăgubiri către partea civilă F.M., la 746.608 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență București, și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt că, în noaptea de 12 octombrie 2002, inculpatul a avut un conflict cu victima B.A.

în fața magazinului L.F. de pe Bd. Ion Mihalache din București, împrejurare în care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în față, producându-i un traumatism cranio-facial cu edem cerebral masiv, fractura oaselor proprii ale piramidei nazale și în condițiile și ale unui etilism acut, victima a decedat prin asfixie mecanică, urmare aspiratului sanguin traheo-bronșic. Prin decizia penală nr. 854 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București (prin care se solicită a se lua față de inculpat măsura de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.) și de inculpat (prin care solicita, reducerea pedepsei).

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei prin reținerea unor circumstanțe atenuante, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că, instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au solicitat și reținut, corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemeni au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. Cererea inculpatului de a se reține că a reținut în condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată, din dosar nerezultând că victima ar fi exercitat vreun act de violență sau altă acțiune ilicită gravă care să-i creeze o puternică tulburare sau emoție sub influența căreia să comită fapta.

De asemenea, instanța, la aplicarea pedepsei, a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul sporit de pericol social și al faptei și persoanei inculpatului care este recidivist, astfel că nu se impune reducerea pedepsei. În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 854 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 octombrie 2002 la 5 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2005.