ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6428/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110 din 17 iunie 2004, Tribunalul Caraș-Severin a condamnat pe inculpatul B.I. la 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată dispusă cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 427 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Timiș, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 4 mai 2003, la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 30.000.000 lei daune morale, părții civile S.C., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 12.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 4 mai 2003, după ce consumase băuturi alcoolice împreună cu S.R., inculpatul B.I. l-a lovit pe acesta cu pumnii și cu picioarele în zona capului după care l-a sugrumat provocându-i moartea. Pentru a ascunde comiterea infracțiunii inculpatul a aruncat cadavrul victimei pe fereastra apartamentului în care se aflau de la etajul al III-lea.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 288/ A din 6 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul cerea să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, susținând că după altercația avută cu S.R. în apartamentul său, soldată cu loviri reciproce, victima a sărit pe fereastră accidentându-se mortal. Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar aplicarea în cauză a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei. Examinând hotărârile pronunțate în raport de motivele de casare invocate de recurent cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului încadrarea juridică, în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare. Din probele administrate (procesul-verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de expertiza criminalistică, raportul de constatare medico-legală de autopsie și declarațiile martorilor J.E., C.I.P., B.C.

și P.P., coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 4 mai 2003, după ce consumase băuturi alcoolice, în apartamentul său, împreună cu S.R., în urma unui conflict minor, inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnii și cu picioarele în zona capului, după care l-a sugrumat provocându-i moartea. Pentru a ascunde comiterea infracțiunii comise, inculpatul a aruncat cadavrul victimei pe fereastra apartamentului în care se aflau, de la etajul al III-lea.

Susținerile inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de moartea victimei, care în urma altercației avute cu acesta, ar fi sărit pe fereastră de la etajul al III-lea, accidentându-se mortal, nu se confirmă din concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit în cauză, rezultând că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive asfixiei mecanice produse prin sugrumare cu mâna. În cuprinsul aceluiași raport de expertiză se mai reține că leziunile constatate pe corpul victimei specifice căderii de la înălțime sunt post-mortem. Nici cel de al doilea motiv de casare invocat de inculpat nu poate fi primit, deoarece susținerile inculpatului în sensul că victima ar fi declanșat conflictul, exercitând acte de violență asupra sa, nu sunt dovedite.

Întrucât motivele de casare invocate de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive din cele prevăzute de art. 385 9 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 4 mai 2003, la zi. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 288 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 4 mai 2003 la 2 decembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2004.