ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6428/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110 din 17

iunie 2004, Tribunalul Caraș-Severin a condamnat pe inculpatul B.I. la 18 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată dispusă cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 427 din 1 iunie 1998 a

Tribunalului Timiș, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 4 mai 2003,

la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească suma de 30.000.000 lei daune morale, părții civile S.C., cât și la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 12.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, la data de 4 mai 2003, după ce consumase băuturi alcoolice

împreună cu S.R., inculpatul B.I. l-a lovit pe acesta cu pumnii și cu

picioarele în zona capului după care l-a sugrumat provocându-i moartea. Pentru

a ascunde comiterea infracțiunii inculpatul a aruncat cadavrul victimei pe

fereastra apartamentului în care se aflau de la etajul al III-lea.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 288/ A din 6 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

prin care inculpatul cerea să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat,

susținând că după altercația avută cu S.R. în apartamentul său, soldată cu

loviri reciproce, victima a sărit pe fereastră accidentându-se mortal.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 17 și 18 C.

proc. pen., solicitând în principal achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se face

vinovat de comiterea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, iar în

subsidiar aplicarea în cauză a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.

Examinând hotărârile pronunțate în

raport de motivele de casare invocate de recurent cât și din oficiu, se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului încadrarea juridică, în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul-verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului

faptei, raportul de expertiza criminalistică, raportul de constatare

medico-legală de autopsie și declarațiile martorilor J.E., C.I.P., B.C. și

P.P., coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatului) care au fost

analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data

de 4 mai 2003, după ce consumase băuturi alcoolice, în apartamentul său,

împreună cu S.R., în urma unui conflict minor, inculpatul l-a lovit pe acesta

cu pumnii și cu picioarele în zona capului, după care l-a sugrumat provocându-i

moartea. Pentru a ascunde comiterea infracțiunii comise, inculpatul a aruncat

cadavrul victimei pe fereastra apartamentului în care se aflau, de la etajul al

III-lea.

Susținerile inculpatului, în sensul

că nu se face vinovat de moartea victimei, care în urma altercației avute cu

acesta, ar fi sărit pe fereastră de la etajul al III-lea, accidentându-se

mortal, nu se confirmă din concluziile raportului de expertiză medico-legală,

întocmit în cauză, rezultând că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive asfixiei mecanice produse

prin sugrumare cu mâna.

În cuprinsul aceluiași raport de

expertiză se mai reține că leziunile constatate pe corpul victimei specifice

căderii de la înălțime sunt post-mortem.

Nici cel de al doilea motiv de

casare invocat de inculpat nu poate fi primit, deoarece susținerile

inculpatului în sensul că victima ar fi declanșat conflictul, exercitând acte

de violență asupra sa, nu sunt dovedite.

Întrucât motivele de casare invocate

de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive

din cele prevăzute de art. 385

9

alin. penultim C. proc. pen., care

pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză

să fie respins, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv,

respectiv de la 4 mai 2003, la zi.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 288 din 6 septembrie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 4

mai 2003 la 2 decembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

decembrie 2004.