ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 321

din 17 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr.

3487/2004, a fost condamnat inculpatul (minor la data săvârșirii faptelor) V.M.,

în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen., la două pedepse de câte 2 ani ș 6 luni închisoare, pentru comiterea a

două infracțiuni de tâlhărie, respectiv o pedeapsă de un an și 6 luni

închisoare, în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen., pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) –

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la data de 27 octombrie

2004 la zi și a menținut arestarea inculpatului.

A fost revocată măsura

educativă a libertății supravegheate dispusă față de inculpat prin sentința

penală nr. 150 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Teleorman.

A interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a

luat act că părțile vătămate D.I.M., S.A. și U.N. nu s-au constituit părți

civile. A fost obligat inculpatul, în temeiul art. 192 C. proc. pen., la

2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul în baza probelor aflate la dosarul cauzei a reținut că, la datele de

10 octombrie 2004, respectiv 17 septembrie 2004 a sustras, prin violență bunuri

și bani de la părțile vătămate U.N. și D.I.M., pe care în prealabil le acostau

sub diverse pretexte. Același inculpat a sustras, fără drept, un telefon mobil

aparținând părții vătămate S.A. care se afla pe tejgheaua magazinului în care

aceasta lucra ca vânzătoare.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței tribunalului, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare

față de împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptelor, nu are antecedente

penale și era minor la data săvârșirii lor.

Prin decizia penală nr. 28

din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a fost respins, ca nefondat, apelul reținând că la dozarea pedepsei

instanța fondului a ținut seama de toate elementele invocate în susținerea

apelului.

Împotriva acestei ultime

decizii inculpatul a declarat recurs susținând oral în fața instanței aceleași

critici invocate și în apel și solicitând redozarea pedepsei în sensul

reducerii ei.

Criticile sunt neîntemeiate,

iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului, respectiv tâlhărie și furt calificat,

pedepsele prevăzute de lege sunt potrivit art. 211 pct. 2 lit. e) în condițiile

art. 109 C. pen., sunt închisoare de la 2 ani și 6 luni la 10 ani, iar pentru

furt pedeapsa de la un an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.

Aplicând inculpatului

pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv minimul prevăzut

de lege, tribunalul a avut în vedere toate împrejurările invocate atât în apel

cât și în recurs. Prin modalitatea în care s-a acționat (prin violență),

numărul faptelor comise, la o perioadă scurtă de timp, existența altor fapte de

natură penală în antecedente, nu se justifică coborârea limitelor pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege. Se apreciază astfel că soluția pronunțată în

cauză este legală și temeinică.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va menține măsura arestării preventive,

constatând că nu au intervenit elemente noi față de data la care această măsură

a fost luată. În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr.

28/ A din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a și pentru

cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 octombrie 2004 la 24

februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.