ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5648/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1217 din 24 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul C.M. în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., până în momentul în care petentul se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa. S-a stabilit termen de control la 11 ianuarie 2005. Tribunalul a reținut că la data de 10 septembrie 2003, C.M.

a solicitat amânarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 593 din 2 octombrie 2001 a Tribunalului București, prin care s-au contopit pedepsele de 8 ani și 4 luni, aplicată prin sentința penală nr. 1125 din 3 decembrie 1998 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia penală nr. 1057/2000 a Curții de Apel Galați, și pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 215 din 19 decembrie 1995 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1564 din 20 iunie 1997 a Curții Supreme de Justiție. Cererea a fost formulată în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., condamnatul susținând că afecțiunile de care suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză medico-legală de către Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman care a concluzionat că petentul prezintă diagnosticul „epilepsie cu tulburări psihice intercritice; tulburare depresiv recurentă, episod sever cu trăsături psihice; diabet zaharat tip 2; melanom malign braț drept operat; sechele cicatriciale post traumatic hemifața stângă. S-a precizat că afecțiunea psihică necesită tratament medicamentos permanent, sub control strict supravegheat, în rețeaua de psihiatrie. La 28 octombrie 2003, s-a depus la dosar un referat medical întocmit de medicul psihiatru T.G. din cadrul aceluiași Serviciu de Medicină – Legală care, urmare examinării psihiatrice, a recomandat instituirea unui tratament sub control strict supravegheat și numai în rețeaua Ministerului Sănătății.

Ca urmare, la 18 noiembrie 2003, tribunalul a dispus suspendarea executării pedepsei până la soluționarea cauzei. Împotriva sentinței tribunalului, prin care s-a admis cererea de amânare a executării pedepsei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Prin decizia penală nr. 653 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul și, pe fond, a respins cererea de amânare devenită între timp întreruperea executării pedepsei, condamnatul fiind rearestat în iunie 2004. Împotriva deciziei, condamnatul C.M. a declarat recurs, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia. Recursul nu este fondat. Din actele medicale existente la dosar rezultă fără dubiu existența unor afecțiuni grave de sănătate pe care le prezintă condamnatul.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale întrucât prima expertiză avută în vedere de tribunal s-a făcut cu încălcarea legii, fiind de fapt constatări medico-legale a unui organ necompetent și într-o componență din care nu a făcut parte un medic reprezentant al Direcției Penitenciarelor. Expertiza medico-legală efectuată în condițiile legii de către I.M.L. Mina Minovici confirmă afecțiunile evidențiate în actele medicale multiple, cât și în raportul de constatare al Serviciului medico-legal Teleorman, dar concluziile sunt diferite. Astfel, pentru terapia reconstructivă a sechelelor faciale, se precizează că aceasta poate fi realizată la Spitalul Penitenciar Rahova prin cooptarea unui chirurg specialist în chirurgie plastică, dacă va exista acordul pacientului.

Pentru celelalte afecțiuni menționate, asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P., iar întreruperea executării pedepsei condamnatului C.M. pentru o motivație exclusiv medicală și stadiul actual al bolii ar fi nejustificată (Expertiza medico-legală A5/9136/2003). Având în vedere concluziile expertizei medico-legale în mod corect instanța a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei. Conform dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., amânarea sau întreruperea executării pedepsei nu poate fi acordată decât pe baza unei expertize medico-legale care să constate că cel condamnat suferă de o boală gravă, care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa și care nu poate fi tratată în sistemul penitenciar.

În componența comisiei de examinare trebuie să fie cooptat și un medic specialist din cadrul aceluiași sistem penitenciar. În speță, expertiza medico-legală a concluzionat că petentul condamnat poate fi tratat în Spitalul Penitenciar Rahova pentru toate afecțiunile de care suferă, situație în care în mod legal și temeinic, curtea de apel a respins cererea de întrerupere. Recursul condamnatului nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 389 15 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 653/ A din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2004.