ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 6 octombrie 2004, reclamanta B.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 13203/12421
din 13 august 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că soțul său, B.G., decedat la data de 12 ianuarie 2004, a
beneficiat de prevederile Legii nr. 189/2000, iar în ceea ce o privește,
solicită aplicarea prevederilor art. 3 din lege, în calitate de soție
supraviețuitoare.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2600
din 9 noiembrie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că
reclamanta a depus cererea la comisie, în afara termenului legal, respectiv
după data de 31 decembrie 2003.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta, susținând că a solicitat drepturile ce i se cuvin
în calitate de soție supraviețuitoare, situație nesupusă termenului de decădere
reținut de instanță.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 3 din Legea nr.
189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și
completarea Decretului - lege nr. 118/1990, soțul supraviețuitor al celui
decedat, din categoria prevăzută la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi
a lunii următoare celei ce a fost depusă cererea, de o indemnizație lunară
neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Reclamanta B.M. a solicitat,
prin cererea formulată la 10 martie 2004 (data poștei), să-i fie acordată
indemnizația prevăzută de textul menționat, în calitate de soție
supraviețuitoare a soțului său, decedat la 12 ianuarie 2004, care a beneficiat
de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6
martie 1945, potrivit hotărârii nr. 11.100/11.898 din 8 martie 2004, emisă de
Casa de Pensii a municipiului București.
Cum reclamanta nu a formulat
cererea în calitate de persoană care se încadrează în prevederile art. 1 din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, nu îi poate fi opus termenul
prevăzut de lege până la care pot fi depuse astfel de cereri.
Față de cele ce preced,
recursul este întemeiat și va fi admis, cu consecința modificării sentinței
atacate, în sensul admiterii acțiunii. Se va anula hotărârea contestată și va
fi obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei,
drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15
septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
B.M. împotriva sentinței nr. 2600 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată,
în sensul că admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 13203/12421
din 13 august 2004, emisă de pârâtă, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre
prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr.
189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la
data de 1 aprilie 2004.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 mai 2005.