ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8047/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 iulie 2003, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta R.A. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, solicitând anularea în parte, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0224 din 15 noiembrie 1994, emis de pârât, pentru SC T.T. SA, în ce privește terenul cu nr. top 22.821. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că nelegal, terenul respectiv a fost inclus în titlul de proprietate contestat, cu toate că societatea comercială îl deținea cu titlu de chiriaș, iar reclamanta este proprietara acestuia.

Mai arată că SC T.T. SA a edificat pe acest teren, abuziv, o construcție, pentru care nu-i contestă însă calitatea de proprietar, nu și în ce privește terenul, pentru care i-a făcut deja o ofertă de vânzare. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1295 din 5 noiembrie 2003, a admis acțiunea și a anulat în parte certificatul contestat, în ce privește suprafața de 4.382 mp teren, ce face parte din parcela cu nr. top 22821 Cluj, proprietatea reclamantei. Instanța reține, în motivarea sentinței, că reclamanta este proprietara acestui teren, că după obținerea certificatului, SC T.T.

SA a încercat intabularea dreptului său de proprietate, pentru terenul în discuție, dar n-a putut fi înscris peste dreptul tabular al reclamantei și că ulterior, societatea, printr-o acțiune adresată Judecătoriei Cluj Napoca, a solicitat să se constate că a dobândit un drept de folosință asupra terenului și are un drept de proprietate asupra construcției aflată pe acest teren. Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este netemeinică și nelegală. Menționează că instanța a înțeles greșit că nulitatea unui act administrativ poate fi constatată în baza unor elemente noi, ulterioare emiterii actului atacat, în loc să aibă în vedere elementele existente la data emiterii actului.

Consideră că judecătorul care a soluționa pricina, trebuia să se abțină pentru că a judecat și cauza din dosarul nr. 8558/1972 al Judecătoriei Cluj, prin care s-a stabilit plata chiriei, în favoarea antecesoarei reclamantei. Arată că la instanța de fond a solicitat introducerea în cauză, a SC T.T. SA, în calitate de beneficiar al certificatului în discuție, cerere care i s-a respins nejustificat, cu motivarea că aceasta nu are nici un interes în cauză. Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. De necontestat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0224 din 15 noiembrie 1994, în care se cuprinde și suprafața de 4.382 mp teren, pretinsă de intimata-reclamantă, a fost eliberat de recurentă, pentru SC T.T.

SA, care este beneficiara actului respectiv. Ca atare, se impunea ca această cauză să fie soluționată în contradictoriu și cu societatea respectivă, pentru ca ea să-și poată face apărările pe care le considera necesare și mai ales, pentru ca hotărârea ce se pronunță, să-i poată fi opozabilă, fiind de principiu că hotărârile judecătorești sunt opozabile, numai părților care au luat parte la judecată și succesorilor lor în drepturi și obligații. Cum până în prezent SC T.T. SA are calitate de terț în prezenta cauză, hotărârea pronunțată de instanță, în cauza de față, nu îi este opozabilă și nu ar putea fi pusă în executare. De aceea, se impunea punerea în discuție, a solicitării pârâtei-recurente, ca această societate să fie introdusă în cauză, iar instanța să încuviințeze solicitarea și să dispună introducerea ei în cauză.

Neprocedând astfel, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Astfel fiind, se va admite recursul și în temeiul art. 313 și 315 C. proc. civ., se va casa sentința recurată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, care urmează să pună în discuție și să încuviințeze cererea recurentei-pârâte, de introducere în cauză, a SC T.T. SA. Motivul de recurs privind neabținerea judecătorului care a soluționat cauza la instanța de fond, pe considerentul că a mai soluționat o pricină în anul 1972, privitoare la plata chiriei pentru terenul în discuție, nu poate fi reținut, deoarece este vorba de un proces anterior, cu un alt obiect, cu altă cauză, iar părțile din pricina respectivă erau altele.

Referitor la celelalte susțineri ale recurentei, în motivarea recursului, instanța căreia i se va trimite cauza, urmează să le analizeze și în raport cu probele din dosar, ca și cu elementele noi apărute după introducerea acțiunii, să pronunțe în final o hotărâre legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 1295 din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.