ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5952/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: l. După notificarea Primăriei și a SC E. ca unități deținătoare, la 16 octombrie 2002, reclamantul E.C., a introdus contestație la Tribunalul Prahova, având ca obiect restituirea casei gospodărești care a aparținut părinților săi. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 766 din 10 decembrie 2002, a respins ca prematură introdusă această acțiune, iar, Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 77 din 8 aprilie 203, a respins apelul ca nefondat, față de răspunsul trimis de cele două unități și întrucât nu a fost emisă dispoziția prevăzute de Legea nr. 10/2001. Contrar deciziei reclamantul a declarat recurs, relevând sensul cauzei în cele două grade de jurisdicție, precum și faptul că pârâta E. tărăgănează de peste un an emiterea dispoziției.

2. Recursul este fondat. Potrivit art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită este obligată să parcurgă proba instituită prin lege, cu ambele faze cea prealabilă, cu termene și acte specifice în cea juridică, competența specială, în primă instanță, fiind dată, conform art. 31 din lege, tribunalului. Caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile rezultă din lege, dar aceasta nu constituie un obstacol în accesul liber la justiție, ca un reprezentant fundamental consacrat de art. 21 din Constituție și art. 6 alin. (1) din CEDO, astfel că persoana îndreptățită poate utiliza oricând faza judiciară, cât timp unitatea deținătoare nu respectă prevederile și procedura prealabilă.

Or, în speță pârâta SC E. nici în prezent nu a emis dispoziția legală ca răspuns la notificarea reclamantului, deși prin adresa din 17septembrie 2002 îi comunică acesteia că „aprobarea măsurilor au fost prezentate la un alt termen, deoarece încă nu sunt reglementate procedurile interne de aplicare a Legii nr. 10/2001. Într-o asemenea situație, în mod evident, nu se constată că acțiunea este prematură, cum eronat au reținut ambele instanțe, raportându-se la obligativitatea emiterii dispoziției, care, în speță, lipsește. Necercetând fondul dreptului invocat în acțiune și soluționând-o numai pe excepția prematurității, instanțele au pronunțat hotărâri greșite, ceea ce va dispune casarea deciziei și conform art. 312 și art. 297 C. proc.

civ., trimiterea cauzei în apel pentru judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei nr. 77 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.