ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7183/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 14490 din

10 noiembrie 2003 Judecătoria Constanța a admis acțiunea civilă introdusă de

reclamanții V.M. și V.P. și a obligat pârâta Banca Națională a României să

restituie reclamanților o verighetă și două ceasuri din aur, iar pârâtul Statul

Român – prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească

acelorași reclamanți contravaloarea a 3332,34 grame aur fin la cursul de

referință din ziua plății practicat de Banca Națională a României.

Au fost obligați pârâții să plătească

reclamanților suma de 3.030.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de D.G.F.P. Constanța

în numele Ministerului Finanțelor Publice reprezentând Statul Român a fost

respins ca tardiv formulat prin decizia civilă nr. 314/C din 31 martie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.

Instanța de apel a constatat că

hotărârea primei instanțe a fost comunicată reprezentantului Statului Român la

data de 22 decembrie 2003, iar apelul a fost declarat la 14 ianuarie 2004, depășind

termenul de 15 zile prevăzut prin art. 284 C. proc. civ.

Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanța, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel susținând că a declarat apelul în termen

întrucât dovada comunicării hotărârii primei instanțe este nulă de drept, dat

fiind că nu conține calitatea și datele din actul de identitate ale

primitorului, împrejurare față de care decizia recurată este dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 91, art. 92 și art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ceea

ce constituie motiv de recurs potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În continuarea dezvoltării

recursului se formulează critici referitoare la fondul litigiului.

Recursul nu este întemeiat.

Din examinarea actului de procedură

pus în discuție, anume dovada de comunicare aflată la dosarul primei instanțe,

rezultă că sentința civilă nr. 14490/2003 a Tribunalului Constanța a fost

predată de agentul procedural la sediul D.G.F.P. Constanța la data de 22

decembrie 2003 compartimentului „Registratura generală” funcționarului S.R.

având calitatea de referent IV identificată prin marca de serviciu R.D. 202650.

Potrivit art. 91 C. proc. civ, în

cazul statului și altor persoane juridice de drept public, înmânarea citațiilor

și a tuturor actelor de procedură se poate face funcționarului sau persoanei

însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și

prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada.

Este evident că în cauză cerințele

legii au fost pe deplin respectate, dovada examinată atestând cu certitudine că

hotărârea primei instanțe a fost legal comunicată la data de 22 decembrie 2003,

apelul declarat la 14 ianuarie 2004 depășind termenul de 15 zile prevăzut prin

art. 284 C. proc. civ, termen care s-a împlinit la 7 ianuarie 2004.

Ca urmare, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanța

împotriva deciziei civile nr. 314/C din 31 martie 2004 a Curții de Apel

Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.