ÎCCJ, Decizia nr. 10/2005

în compunerea prevăzută de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 martie 2002, ministrul justiției a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, cu acțiunea disciplinară exercitată împotriva numitului B.E., solicitând admiterea acesteia și aplicarea sancțiunii disciplinare a îndepărtării din magistratură a judecătorului menționat, pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 122 lit. e), g), h) și i 1 ) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare. În motivarea acțiunii disciplinare se arată că, în cursul anului 2001, în activitatea judecătorului B.E., de la Tribunalul Caraș Severin, s-au constatat repetate deficiențe în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, precum și manifestări neconforme cu statutul de magistrat.

Astfel, un prim aspect reținut de cercetarea prealabilă se referă la nerespectarea prevederilor art. 141, raportat la art. 385 5 C. proc. pen., în legătură cu pronunțarea încheierii din 4 octombrie 2001, în dosarul penal nr. 2938/P/2000, prin care s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V.D., trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și f) C. pen. și de art. 26, raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., ca urmare a înlocuirii acestei măsuri, cu cea privind obligația de a nu părăsi localitatea. Încheierea a fost transmisă penitenciarului, deși procurorul de ședință a comunicat președintelui completului de judecată, că declară recurs.

Drept urmare, efectul suspensiv de executare al recursului Parchetului a fost lipsit de eficiență legală, inculpatul fiind pus în libertate. Aceeași situație a fost relevată de cercetarea prealabilă, cu referire la încheierea din 4 octombrie 2001, pronunțată în dosarul penal nr. 3510/P/2001, privind pe inculpatul C.I., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), e) și i) C. pen. S-a precizat de către titularul acțiunii disciplinare, că în alte ocazii, judecătorul menționat a avut în vedere efectul suspensiv de executare al recursului, dându-se în dovedirea acestei susțineri cu valoare conclusivă, mai multe exemple.

S-a apreciat că dispunerea măsurii punerii de îndată în libertate a inculpaților V.D. și C.I., prin ignorarea dispozițiilor art. 141, raportat la art. 385 5 C. proc. pen., întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 122 lit. h) din legea pentru organizarea judecătorească. Cercetarea prealabilă a mai învederat lipsa de imparțialitate a judecătorului menționat, cu ocazia judecării, în apel, a procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr. 8347/2000, al Tribunalului Caraș Severin, manifestată față de partea vătămată C.A., ceea ce a dus la formularea mai multor cereri de recuzare. În dovedirea motivelor invocate prin cererile de recuzare, partea vătămată a înmânat judecătorului inspector, în prezența președintelui tribunalului, o casetă audio cu care înțelege să ilustreze în concret atitudinea necorespunzătoare a magistratului.

Totodată, aceasta a depus facturi telefonice detaliate, cu care tinde a dovedi relația particulară dintre magistratul menționat și inculpata T.S. Drept urmare, judecătorul inspector a apreciat că magistratul B.E. trebuie să depună o declarație de abținere de la soluționarea cauzei penale în discuție, judecătorul neconformându-se, însă, acestei recomandări. În fine, la dosarul penal menționat a fost cusut un referat întocmit de judecător, adresat ministrului justiției și altor două personalități, fără legătură cu cauza, conținând acuze de natură a aduce grave prejudicii actului de justiție, în general și justiției din Caraș Severin, în special. S-a apreciat că faptele menționate întrunesc elementele constitutive ale abaterilor prevăzute de art. 122 lit. e), g) și h) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.

În fine, s-a reținut din cercetarea prealabilă, încălcarea de către judecătorul menționat, a prevederilor art. 5, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 21 și 23 din Codul deontologic al magistraților, cu referire la starea tensionată în cadrul colectivului magistraților provocată de către B.E., atitudine explicată în parte și de consumul de alcool. S-a apreciat că prin activitatea profesională și comportarea sa la serviciu, precum și în afara orelor de program, încălcând normele menționate, judecătorul B.E. se face vinovat de săvârșirea abaterii prevăzute de art. 122 lit. i) din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și completată.

Prin hotărârea nr. 3 din 10 aprilie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției și a aplicat judecătorului B.E., sancțiunea mutării disciplinare la Tribunalul Arad, pentru o perioadă de 3 luni, prevăzută de art. 123 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 122 lit. g) și h) din același act normativ. S-a reținut că probatoriul administrat în cauză a relevat implicarea personală a magistratului B.E., cu ocazia cauzei penale formând obiectul dosarului nr. 8347/P/2000 al Tribunalului Caraș Severin. S-a mai dovedit, totodată, că pe fondul unei conduite în general bune, judecătorul B.E.

a proferat în câteva situații, în cursul anului 2001, expresii total neadecvate, calomnioase și chiar acuze penale la adresa unora dintre colegi. Nu s-a confirmat, însă, susținerea privind consumul, în mod frecvent, a băuturilor alcoolice, precum și nerespectarea programului de lucru. În fine, s-a apreciat că nu pot fi reținute în sarcina acestuia, ca abateri disciplinare, pronunțarea încheierilor de punere de îndată în libertate, cenzurate ulterior în căile de atac exercitate. În stabilirea sancțiunii, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere cariera îndelungată a magistratului, în cursul căreia nu a mai fost sancționat disciplinar, calificativele maxime obținute la toți parametrii profesionali, volumul și calitatea activității desfășurate de acesta.

Împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul B.E. a formulat contestație. Criticile privesc nelegalitatea hotărârii, sens în care contestatorul a invocat: - încălcarea dispozițiilor art. 142 din Regulament, cu referire la împrejurarea neaducerii la cunoștința acestuia, a concluziilor referatului verificatorului, pentru a putea formula obiecțiuni; - încălcarea art. 124 din Legea nr. 92/1992, cu referire la exercitarea acțiunii disciplinare cu depășirea termenului de un an; - încălcarea dispozițiilor art. 125 din același act normativ, cu referire la neverificarea apărărilor acestuia; - efectuarea cercetării prealabile cu depășirea termenului de 60 zile prevăzut de O.U.G.

nr. 179/1999. Totodată, contestatorul a susținut că hotărârea este și netemeinică, sens în care a arătat că cercetarea prealabilă a fost efectuată de persoane incompatibile, cu interese în cauză. Acesta a mai afirmat că a fost cercetat în baza unor probe ticluite și a altora fraudulos obținute, apărare invocată în timpul judecării acțiunii disciplinare de către Consiliul Superior al Magistraturii care, deși a încuviințat administrarea de probe, a revenit ulterior asupra acestora. Drept urmare, cele reținute în hotărârea atacată nu reflectă adevărul. În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii disciplinare.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate și a înscrisurilor noi depuse, se constată următoarele: Din actele dosarului rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 142 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel și art. 125 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, cu referire la procedura efectuării cercetării prealabile, așa încât contestația se constată a fi neîntemeiată sub aspectul primelor două critici. Acțiunea disciplinară a vizat conduita judecătorului menționat pe tot parcursul instrumentării dosarului nr. 8347/2000, al Tribunalului Caraș Severin, așa încât contestația se constată a fi nefondată și sub aspectul celei de a treia critici.

În fine, săvârșirea abaterilor disciplinare de către judecătorul B.E. rezultă cert din probatoriul administrat în cauză. Prin urmare, hotărârea atacată fiind susținută de probele administrate, contestația formulată de magistratul menționat se constată a fi nefondată și sub aspectul acestor din urmă critici, privind netemeinicia hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Contestația urmează a fi, însă, admisă pentru alte motive. Astfel, alături de alte modalități specifice de realizare a dreptului prin angajarea răspunderii, sancțiunea disciplinară aplicată în cauză judecătorului B.E., reprezintă o ripostă socială particularizată la constatarea neconformării culpabile la obligațiile stabilite pentru magistrați prin actele normative menționate.

Ca oricare altă sancțiune, sancțiunea disciplinară își îndeplinește scopul și realizează funcțiile prin executare. Or, sancțiunea disciplinară a mutării disciplinare pentru o perioadă de 3 luni, la Tribunalul Arad a judecătorului B.E. nu poate fi executată, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu a magistratului menționat, prin pensionare. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite contestația, va anula hotărârea atacată și va respinge acțiunea disciplinară, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația formulată de B.E., judecător la Tribunalul Caraș Severin. Anulează hotărârea nr. 3 din 10 aprilie 2003, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, în dosarul nr. 3/2002. Respinge acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției, ca rămasă fără obiect. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.