ÎCCJ, Decizia nr. 10/2005

în compunerea prevăzută de art. 22 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 martie 2002,

ministrul justiției a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, cu acțiunea

disciplinară exercitată împotriva numitului B.E., solicitând admiterea acesteia

și aplicarea sancțiunii disciplinare a îndepărtării din magistratură a

judecătorului menționat, pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 122 lit.

e), g), h) și i

1

)

din Legea nr. 92/1992, republicată, cu

modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii

disciplinare se arată că, în cursul anului 2001, în activitatea judecătorului B.E.,

de la Tribunalul Caraș Severin, s-au constatat repetate deficiențe în

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, precum și manifestări neconforme cu

statutul de magistrat.

Astfel, un prim aspect reținut

de cercetarea prealabilă se referă la nerespectarea prevederilor art. 141,

raportat la art. 385

5

C. proc. pen., în legătură cu pronunțarea

încheierii din 4 octombrie 2001, în dosarul penal nr. 2938/P/2000, prin care

s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V.D., trimis în

judecată în stare de arest pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor

prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și f) C.

pen. și de art. 26, raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., ca urmare a

înlocuirii acestei măsuri, cu cea privind obligația de a nu părăsi localitatea.

Încheierea a fost transmisă penitenciarului, deși procurorul de ședință a

comunicat președintelui completului de judecată, că declară recurs. Drept

urmare, efectul suspensiv de executare al recursului Parchetului a fost lipsit

de eficiență legală, inculpatul fiind pus în libertate.

Aceeași situație a fost

relevată de cercetarea prealabilă, cu referire la încheierea din 4 octombrie

2001, pronunțată în dosarul penal nr. 3510/P/2001, privind pe inculpatul C.I.,

trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), e) și i) C. pen.

S-a precizat de către

titularul acțiunii disciplinare, că în alte ocazii, judecătorul menționat a

avut în vedere efectul suspensiv de executare al recursului, dându-se în

dovedirea acestei susțineri cu valoare conclusivă, mai multe exemple.

S-a apreciat că dispunerea

măsurii punerii de îndată în libertate a inculpaților V.D. și C.I., prin

ignorarea dispozițiilor art. 141, raportat la art. 385

5

C. proc.

pen., întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de

art. 122 lit. h) din legea pentru organizarea judecătorească.

Cercetarea prealabilă a mai

învederat lipsa de imparțialitate a judecătorului menționat, cu ocazia

judecării, în apel, a procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr. 8347/2000,

al Tribunalului Caraș Severin, manifestată față de partea vătămată C.A., ceea

ce a dus la formularea mai multor cereri de recuzare. În dovedirea motivelor

invocate prin cererile de recuzare, partea vătămată a înmânat judecătorului

inspector, în prezența președintelui tribunalului, o casetă audio cu care

înțelege să ilustreze în concret atitudinea necorespunzătoare a magistratului.

Totodată, aceasta a depus facturi telefonice detaliate, cu care tinde a dovedi

relația particulară dintre magistratul menționat și inculpata T.S. Drept urmare,

judecătorul inspector a apreciat că magistratul B.E. trebuie să depună o

declarație de abținere de la soluționarea cauzei penale în discuție,

judecătorul neconformându-se, însă, acestei recomandări. În fine, la dosarul

penal menționat a fost cusut un referat întocmit de judecător, adresat

ministrului justiției și altor două personalități, fără legătură cu cauza,

conținând acuze de natură a aduce grave prejudicii actului de justiție, în

general și justiției din Caraș Severin, în special.

S-a apreciat că faptele

menționate întrunesc elementele constitutive ale abaterilor prevăzute de art. 122

lit. e), g) și h) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările

ulterioare.

În fine, s-a reținut din

cercetarea prealabilă, încălcarea de către judecătorul menționat, a

prevederilor art. 5, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 21 și 23 din Codul deontologic

al magistraților, cu referire la starea tensionată în cadrul colectivului

magistraților provocată de către B.E., atitudine explicată în parte și de

consumul de alcool. S-a apreciat că prin activitatea profesională și

comportarea sa la serviciu, precum și în afara orelor de program, încălcând

normele menționate, judecătorul B.E. se face vinovat de săvârșirea abaterii prevăzute

de art. 122 lit. i) din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și

completată.

Prin hotărârea nr. 3 din 10

aprilie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară

exercitată de ministrul justiției și a aplicat judecătorului B.E., sancțiunea

mutării disciplinare la Tribunalul Arad, pentru o perioadă de 3 luni, prevăzută

de art. 123 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu

modificările ulterioare, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de

art. 122 lit. g) și h) din același act normativ.

S-a reținut că probatoriul

administrat în cauză a relevat implicarea personală a magistratului B.E., cu

ocazia cauzei penale formând obiectul dosarului nr. 8347/P/2000 al Tribunalului

Caraș Severin.

S-a mai dovedit, totodată,

că pe fondul unei conduite în general bune, judecătorul B.E. a proferat în

câteva situații, în cursul anului 2001, expresii total neadecvate, calomnioase

și chiar acuze penale la adresa unora dintre colegi.

Nu s-a confirmat, însă,

susținerea privind consumul, în mod frecvent, a băuturilor alcoolice, precum și

nerespectarea programului de lucru.

În fine, s-a apreciat că nu

pot fi reținute în sarcina acestuia, ca abateri disciplinare, pronunțarea

încheierilor de punere de îndată în libertate, cenzurate ulterior în căile de

atac exercitate.

În stabilirea sancțiunii,

Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere cariera îndelungată a

magistratului, în cursul căreia nu a mai fost sancționat disciplinar,

calificativele maxime obținute la toți parametrii profesionali, volumul și

calitatea activității desfășurate de acesta.

Împotriva hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul B.E. a formulat contestație.

Criticile privesc

nelegalitatea hotărârii, sens în care contestatorul a invocat:

- încălcarea dispozițiilor art.

142 din Regulament, cu referire la împrejurarea neaducerii la cunoștința

acestuia, a concluziilor referatului verificatorului, pentru a putea formula

obiecțiuni;

- încălcarea art. 124 din

Legea nr. 92/1992, cu referire la exercitarea acțiunii disciplinare cu

depășirea termenului de un an;

- încălcarea dispozițiilor art.

125 din același act normativ, cu referire la neverificarea apărărilor acestuia;

- efectuarea cercetării

prealabile cu depășirea termenului de 60 zile prevăzut de O.U.G. nr. 179/1999.

Totodată, contestatorul a

susținut că hotărârea este și netemeinică, sens în care a arătat că cercetarea

prealabilă a fost efectuată de persoane incompatibile, cu interese în cauză.

Acesta a mai afirmat că a fost cercetat în baza unor probe ticluite și a altora

fraudulos obținute, apărare invocată în timpul judecării acțiunii disciplinare

de către Consiliul Superior al Magistraturii care, deși a încuviințat

administrarea de probe, a revenit ulterior asupra acestora. Drept urmare, cele

reținute în hotărârea atacată nu reflectă adevărul.

În concluzie, contestatorul

a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate

și respingerea acțiunii disciplinare.

Examinând cauza, prin prisma

criticilor formulate și a înscrisurilor noi depuse, se constată următoarele:

Din actele dosarului rezultă

că au fost respectate dispozițiile art. 142 alin. (2) din Regulamentul privind

organizarea și funcționarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor și

curților de apel și art. 125 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu

modificările ulterioare, cu referire la procedura efectuării cercetării prealabile,

așa încât contestația se constată a fi neîntemeiată sub aspectul primelor două

critici.

Acțiunea disciplinară a

vizat conduita judecătorului menționat pe tot parcursul instrumentării

dosarului nr. 8347/2000, al Tribunalului Caraș Severin, așa încât contestația

se constată a fi nefondată și sub aspectul celei de a treia critici.

În fine, săvârșirea

abaterilor disciplinare de către judecătorul B.E. rezultă cert din probatoriul

administrat în cauză.

Prin urmare, hotărârea

atacată fiind susținută de probele administrate, contestația formulată de

magistratul menționat se constată a fi nefondată și sub aspectul acestor din

urmă critici, privind netemeinicia hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii.

Contestația urmează a fi,

însă, admisă pentru alte motive.

Astfel, alături de alte

modalități specifice de realizare a dreptului prin angajarea răspunderii,

sancțiunea disciplinară aplicată în cauză judecătorului B.E., reprezintă o

ripostă socială particularizată la constatarea neconformării culpabile la

obligațiile stabilite pentru magistrați prin actele normative menționate.

Ca oricare altă sancțiune,

sancțiunea disciplinară își îndeplinește scopul și realizează funcțiile prin

executare.

Or, sancțiunea disciplinară

a mutării disciplinare pentru o perioadă de 3 luni, la Tribunalul Arad a judecătorului B.E. nu poate fi executată, ca urmare a încetării

raporturilor de serviciu a magistratului menționat, prin pensionare.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va admite contestația, va anula hotărârea

atacată și va respinge acțiunea disciplinară, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată

de B.E., judecător la Tribunalul Caraș Severin.

Anulează hotărârea nr. 3 din

10 aprilie 2003, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, în dosarul nr.

3/2002.

Respinge acțiunea

disciplinară exercitată de ministrul justiției, ca rămasă fără obiect.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2005.