ÎCCJ, Decizia nr. 10/2005
ÎCCJ, Decizia nr. 10/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
în compunerea prevăzută de art. 22 alin.
(2) din Legea nr. 304/2004
Asupra contestației de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 7 martie 2002,
ministrul justiției a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, cu acțiunea
disciplinară exercitată împotriva numitului B.E., solicitând admiterea acesteia
și aplicarea sancțiunii disciplinare a îndepărtării din magistratură a
judecătorului menționat, pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 122 lit.
e), g), h) și i
1
)
din Legea nr. 92/1992, republicată, cu
modificările ulterioare.
În motivarea acțiunii
disciplinare se arată că, în cursul anului 2001, în activitatea judecătorului B.E.,
de la Tribunalul Caraș Severin, s-au constatat repetate deficiențe în
îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, precum și manifestări neconforme cu
statutul de magistrat.
Astfel, un prim aspect reținut
de cercetarea prealabilă se referă la nerespectarea prevederilor art. 141,
raportat la art. 385
5
C. proc. pen., în legătură cu pronunțarea
încheierii din 4 octombrie 2001, în dosarul penal nr. 2938/P/2000, prin care
s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V.D., trimis în
judecată în stare de arest pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor
prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și f) C.
pen. și de art. 26, raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., ca urmare a
înlocuirii acestei măsuri, cu cea privind obligația de a nu părăsi localitatea.
Încheierea a fost transmisă penitenciarului, deși procurorul de ședință a
comunicat președintelui completului de judecată, că declară recurs. Drept
urmare, efectul suspensiv de executare al recursului Parchetului a fost lipsit
de eficiență legală, inculpatul fiind pus în libertate.
Aceeași situație a fost
relevată de cercetarea prealabilă, cu referire la încheierea din 4 octombrie
2001, pronunțată în dosarul penal nr. 3510/P/2001, privind pe inculpatul C.I.,
trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), e) și i) C. pen.
S-a precizat de către
titularul acțiunii disciplinare, că în alte ocazii, judecătorul menționat a
avut în vedere efectul suspensiv de executare al recursului, dându-se în
dovedirea acestei susțineri cu valoare conclusivă, mai multe exemple.
S-a apreciat că dispunerea
măsurii punerii de îndată în libertate a inculpaților V.D. și C.I., prin
ignorarea dispozițiilor art. 141, raportat la art. 385
5
C. proc.
pen., întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de
art. 122 lit. h) din legea pentru organizarea judecătorească.
Cercetarea prealabilă a mai
învederat lipsa de imparțialitate a judecătorului menționat, cu ocazia
judecării, în apel, a procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr. 8347/2000,
al Tribunalului Caraș Severin, manifestată față de partea vătămată C.A., ceea
ce a dus la formularea mai multor cereri de recuzare. În dovedirea motivelor
invocate prin cererile de recuzare, partea vătămată a înmânat judecătorului
inspector, în prezența președintelui tribunalului, o casetă audio cu care
înțelege să ilustreze în concret atitudinea necorespunzătoare a magistratului.
Totodată, aceasta a depus facturi telefonice detaliate, cu care tinde a dovedi
relația particulară dintre magistratul menționat și inculpata T.S. Drept urmare,
judecătorul inspector a apreciat că magistratul B.E. trebuie să depună o
declarație de abținere de la soluționarea cauzei penale în discuție,
judecătorul neconformându-se, însă, acestei recomandări. În fine, la dosarul
penal menționat a fost cusut un referat întocmit de judecător, adresat
ministrului justiției și altor două personalități, fără legătură cu cauza,
conținând acuze de natură a aduce grave prejudicii actului de justiție, în
general și justiției din Caraș Severin, în special.
S-a apreciat că faptele
menționate întrunesc elementele constitutive ale abaterilor prevăzute de art. 122
lit. e), g) și h) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările
ulterioare.
În fine, s-a reținut din
cercetarea prealabilă, încălcarea de către judecătorul menționat, a
prevederilor art. 5, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 21 și 23 din Codul deontologic
al magistraților, cu referire la starea tensionată în cadrul colectivului
magistraților provocată de către B.E., atitudine explicată în parte și de
consumul de alcool. S-a apreciat că prin activitatea profesională și
comportarea sa la serviciu, precum și în afara orelor de program, încălcând
normele menționate, judecătorul B.E. se face vinovat de săvârșirea abaterii prevăzute
de art. 122 lit. i) din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și
completată.
Prin hotărârea nr. 3 din 10
aprilie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară
exercitată de ministrul justiției și a aplicat judecătorului B.E., sancțiunea
mutării disciplinare la Tribunalul Arad, pentru o perioadă de 3 luni, prevăzută
de art. 123 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu
modificările ulterioare, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de
art. 122 lit. g) și h) din același act normativ.
S-a reținut că probatoriul
administrat în cauză a relevat implicarea personală a magistratului B.E., cu
ocazia cauzei penale formând obiectul dosarului nr. 8347/P/2000 al Tribunalului
Caraș Severin.
S-a mai dovedit, totodată,
că pe fondul unei conduite în general bune, judecătorul B.E. a proferat în
câteva situații, în cursul anului 2001, expresii total neadecvate, calomnioase
și chiar acuze penale la adresa unora dintre colegi.
Nu s-a confirmat, însă,
susținerea privind consumul, în mod frecvent, a băuturilor alcoolice, precum și
nerespectarea programului de lucru.
În fine, s-a apreciat că nu
pot fi reținute în sarcina acestuia, ca abateri disciplinare, pronunțarea
încheierilor de punere de îndată în libertate, cenzurate ulterior în căile de
atac exercitate.
În stabilirea sancțiunii,
Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere cariera îndelungată a
magistratului, în cursul căreia nu a mai fost sancționat disciplinar,
calificativele maxime obținute la toți parametrii profesionali, volumul și
calitatea activității desfășurate de acesta.
Împotriva hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul B.E. a formulat contestație.
Criticile privesc
nelegalitatea hotărârii, sens în care contestatorul a invocat:
- încălcarea dispozițiilor art.
142 din Regulament, cu referire la împrejurarea neaducerii la cunoștința
acestuia, a concluziilor referatului verificatorului, pentru a putea formula
obiecțiuni;
- încălcarea art. 124 din
Legea nr. 92/1992, cu referire la exercitarea acțiunii disciplinare cu
depășirea termenului de un an;
- încălcarea dispozițiilor art.
125 din același act normativ, cu referire la neverificarea apărărilor acestuia;
- efectuarea cercetării
prealabile cu depășirea termenului de 60 zile prevăzut de O.U.G. nr. 179/1999.
Totodată, contestatorul a
susținut că hotărârea este și netemeinică, sens în care a arătat că cercetarea
prealabilă a fost efectuată de persoane incompatibile, cu interese în cauză.
Acesta a mai afirmat că a fost cercetat în baza unor probe ticluite și a altora
fraudulos obținute, apărare invocată în timpul judecării acțiunii disciplinare
de către Consiliul Superior al Magistraturii care, deși a încuviințat
administrarea de probe, a revenit ulterior asupra acestora. Drept urmare, cele
reținute în hotărârea atacată nu reflectă adevărul.
În concluzie, contestatorul
a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate
și respingerea acțiunii disciplinare.
Examinând cauza, prin prisma
criticilor formulate și a înscrisurilor noi depuse, se constată următoarele:
Din actele dosarului rezultă
că au fost respectate dispozițiile art. 142 alin. (2) din Regulamentul privind
organizarea și funcționarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor și
curților de apel și art. 125 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu
modificările ulterioare, cu referire la procedura efectuării cercetării prealabile,
așa încât contestația se constată a fi neîntemeiată sub aspectul primelor două
critici.
Acțiunea disciplinară a
vizat conduita judecătorului menționat pe tot parcursul instrumentării
dosarului nr. 8347/2000, al Tribunalului Caraș Severin, așa încât contestația
se constată a fi nefondată și sub aspectul celei de a treia critici.
În fine, săvârșirea
abaterilor disciplinare de către judecătorul B.E. rezultă cert din probatoriul
administrat în cauză.
Prin urmare, hotărârea
atacată fiind susținută de probele administrate, contestația formulată de
magistratul menționat se constată a fi nefondată și sub aspectul acestor din
urmă critici, privind netemeinicia hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii.
Contestația urmează a fi,
însă, admisă pentru alte motive.
Astfel, alături de alte
modalități specifice de realizare a dreptului prin angajarea răspunderii,
sancțiunea disciplinară aplicată în cauză judecătorului B.E., reprezintă o
ripostă socială particularizată la constatarea neconformării culpabile la
obligațiile stabilite pentru magistrați prin actele normative menționate.
Ca oricare altă sancțiune,
sancțiunea disciplinară își îndeplinește scopul și realizează funcțiile prin
executare.
Or, sancțiunea disciplinară
a mutării disciplinare pentru o perioadă de 3 luni, la Tribunalul Arad a judecătorului B.E. nu poate fi executată, ca urmare a încetării
raporturilor de serviciu a magistratului menționat, prin pensionare.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, Curtea va admite contestația, va anula hotărârea
atacată și va respinge acțiunea disciplinară, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată
de B.E., judecător la Tribunalul Caraș Severin.
Anulează hotărârea nr. 3 din
10 aprilie 2003, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, în dosarul nr.
3/2002.
Respinge acțiunea
disciplinară exercitată de ministrul justiției, ca rămasă fără obiect.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 iunie 2005.