ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1807/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 329/CA/2004,

Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantului N.E. împotriva pârâtului

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a dispus anularea punctajelor

acordate de contrasemnatar, la pct. 1, 2, 6 de la lit. B), pct. 1, 2, 4, 6, 9

și 11 de la lit. C) din fișa de evaluare acordate de contrasemnatar, menținând

punctajul inițial și calificativul „foarte bun”.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, referitor la excepția de inadmisibilitate a

acțiunii, că aceasta este nefondată față de dispozițiile Legii nr. 188/1999 și art.

11 din H.G. 1209/2003, care prevăd dreptul funcționarului public de a se adresa

instanței de contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr.

29/1990.

Pe fond, prima instanță a

reținut referitor la calificativul contestat de reclamant, că actul de evaluare

nu poate fi considerat nul, pentru faptul că a fost contrasemnat de o altă

persoană, întrucât din actele depuse rezultă că atribuțiile șefului Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră au fost delegate în favoarea șefului

Serviciului Juridic, astfel încât contrasemnarea este legală.

A mai reținut instanța curții

de apel, din probele admise și administrate, că notarea reclamantului nu a fost

corectă, întrucât ea se face de la 1 la 6, evaluatorul a acordat nota 3, iar

contrasemnatarul a redus notarea la 2, ceea ce nu se justifică și nu reprezintă

realitatea. Faptul că reclamantul se ocupă cu pregătiri extraprofesionale,

cursuri de limbi străine, aceste pregătiri nu sunt extraprofesionale, întrucât

rezultă din fișa postului că este necesar pentru postul ocupat, să fie făcute

cursuri pentru perfecționarea în limbi străine.

De asemenea, nu s-a invocat

nici faptul că reclamantul și-ar fi neglijat atribuțiile de serviciu ce-i

reveneau în calitate de consilier juridic, acesta acționând în limitele legii

și ale fișei postului ocupat.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

București, criticând-o ca nelegală, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu

încălcarea dispozițiilor legale în materie și fără a-și manifesta rolul activ

în aflarea adevărului.

S-a motivat cererea de

recurs, și prin aceea că în speță nu este vorba despre un drept ocrotit de lege

și vătămat printr-un act administrativ conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr.

29/1990, neexistând un interes legitim al petentului.

La 5 mai 2004, Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră București a declarat recurs și împotriva încheierii

din 25 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus suspendarea

actului administrativ privind calificativul general acordat prin evaluare, cu

motivarea că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990,

care prevăd că suspendarea actului administrativ se acordă în cazuri bine

justificate și pentru a preveni producerea unei pagube iminente.

Recursul declarat împotriva încheierii

de ședință este lipsit de obiect, față de faptul că la acest termen de judecată

s-a soluționat pe fond recursul declarat de același recurent împotriva

sentinței civile nr. 329/2004.

De altfel, acest recurs este

și tardiv, întrucât ștampila poștei din Oradea este aplicată la 29 martie 2004,

iar dovada de primire prezintă neregularități, respectiv lipsește numele

persoanei care a primit comunicarea. De altfel, dovada a fost returnată într-un

plic, cu antetul recurentului-pârât, trimis prin poșta specială, și nu prin

Poșta Română.

Deși intimatul s-a adresat

oficiului poștal pentru lămurire, astfel cum rezultă din actele depuse,

diligențele sale au rămas fără rezultat cert.

În ceea ce privește recursul

declarat împotriva sentinței civile nr. 329/2004, Înalta Curte de Casație și

Justiție îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului de fond, rezultă că prima instanță a constatat în mod

legal că excepția invocată, respectiv inadmisibilitatea acțiunii, este

nefondată, vis-a-vis de dispozițiile H.G. nr. 1209/2003, ale Legii nr. 360/2002,

coroborat cu prevederile Legii nr. 188/1999.

Astfel, Statutul

polițistului definește pe polițist, ca fiind funcționar public și prin urmare,

conform Legii nr. 188/199,9 acesta are calea deschisă către instanța de

contencios administrativ, în situația în care a fost lezat într-un drept

recunoscut de lege printr-un act administrativ al autorității administrative.

De necontestat, este faptul

că actul atacat este act administrativ care, desigur, produce efecte juridice

care justifică interesul legitim al intimatului-reclamant vis-a-vis de

dispozițiile art. 1 din Legea 29/1990.

Prin urmare, ca orice act

administrativ neexceptat de la cenzura instanței de judecată, întrucât nu se

încadrează în nici una dintre excepțiile prevăzute de art. 2 din Legea nr.

29/1990, el poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ la

instanța competentă.

În ceea ce privește raportul

de evaluare, acesta este nelegal, întrucât reflectă situații de fapt și de

drept nereale, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat de prima

instanță.

S-a mai reținut de curtea de

apel, și faptul că, cu ocazia interviului nu au apărut opinii diferite între

evaluator și evaluat, astfel încât să se justifice modificarea calificativului

de către contrasemnatarul acestui raport.

Corect, instanța de fond a

reținut că intimatului-reclamant nu-i pot fi reținute aspecte legate de

pregătirea profesională necorespunzătoare sau care privesc abateri grave de la

conduita profesională, astfel cum prevede legea în astfel de cazuri, motiv

pentru care a constatat nelegalitatea punctajelor acordate arbitrar, de

contrasemnatarul raportului de evaluare.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca nefondat, conform art. 312 C.

proc. civ.

Se va respinge recursul

declarat împotriva încheierii de ședință din 25 martie 2004, ca tardiv formulat

și fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva încheierii din 25

martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, în dosarul nr. 161/CA/2004, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr.

329 din 3 mai 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2005.