ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2707/2019

I. Procedura în fața primei instanțe

1.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 11.09.2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea - Punctul de Trecere a Frontierei Valea Lui Mihai si Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a solicitat anularea refuzului intrării la frontiera nr. 170/05.07.2015,anularea măsurii de nepermitere a intrării pe teritoriul României, care a stat la baza înregistrării reclamantului în consemn la frontieră, emisă în temeiul art. 29 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/2005și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 54/19.01.2016, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

În esență, s-a reținut că, prin cererea modificatoare s-a solicitat inclusiv anularea măsurii de nepermitere a intrării în țară executată prin instituirea consemnului la frontieră de către I.G.P.F., astfel că prin raportare la rangul autorității emitente competentă este Curtea de Apel Oradea.

Prin sentința civilă nr. 35/2016, Curtea de Apel Oradea, a admis excepția de necompetență teritorială iar cauza a fost înaintată Curții de Apel București, prin raportare la sediul pârâtului emitent al celor două măsurii contestate și al consemnului la frontieră.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3701 din 23 noiembrie 2016

a anulat pentru lipsa obiectului, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Polițeiei de Frontieră Oradea - Punctul de Trecere a Frontierei Valea Lui Mihai în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Totodată, a respins, contestația, astfel cum a fost modificată de reclamantul A. formulată în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Polițeiei de Frontieră Oradea - Punctul de Trecere a Frontierei Valea Lui Mihai și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 3701 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4. 5, 6, 8, 9 din C. proc. civ., recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea a depus întâmpinare, prin fax și serviciul Registratură.

La rândul său, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a formulat întâmpinare prin care a înțeles să invoce excepția inadmisibilității prezentului recurs, în raport de dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 102/2005.

II. Soluția instanței de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2018, a completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 22 mai 2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția nulității recursului pentru netimbrare, conform prevederilor art. 486 alin. (3) teza a II-a Noul Cod procvedură civilă, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, și să anuleze recursul, ca netimbrat, având în vedere următoarele considerente:

Cum recurentul-reclamant nu a timbrat anticipat recursul deși aceasta a fost legal citată pentru termenul de judecată din 22 mai 2019 (fil 47 dosar recurs) cu mențiunea de a timbra recursul cu 200 RON taxă judiciară de timbru, obligație căreia nu s-a conformat.

Or, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată, iar potrivit art. 33 alin. (1) din aceeași Ordonanță, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității: "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Înalta Curte mai constată că prezenta cerere de recurs nu este legal scutită de la plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, nu a fost formulată o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevăd dispozițiile art. 42 alin. (2) din același act normativ.

Constatând că până la termenul de judecată din 22 mai 2019, recurentul-reclamant A. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță, conform dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3701 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2019.