ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 196/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 30.09.2016 sub nr. de dosar x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea și Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Oradea, a solicitat instanței să dispună anularea parțială a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016, respectiv anularea art. 6 alin. (4) lit. a) lit. a) din anexa 2 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din același ordin, și suspendarea parțială a acelorași prevederi legale.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 266/CA/2016-PI din 24 noiembrie 2016, a admis excepția lipsei de interes a cererii de suspendare și a respins cererea formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimații - Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea și Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Oradea - M.A.I., pentru suspendarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a)din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Ordin, ca lipsită de interes.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul - Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.

Pentru a fi dispusă măsura judecătorească a suspendării executării unui act administrativ se impune a fi dovedită îndeplinirea cumulativă a celor două condiții menționate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justifica și iminența producerii unei pagube.

Aparența de legalitate poate fi apreciată prin raportare la dispozițiile legale criticate și se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, astfel că îndeplinirea condiției existenței cazului justificat poate fi apreciată ca fiind îndeplinită față de toți subiecții care intră sub incidența normei.

Nu același lucru se poate afirma în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții, respectiv iminența pagubei.

Această a doua condiție nu poate fi analizată, în mod evident decât prin raportare la elementele de fapt ale speței, la argumentele invocate în dovedirea solicitării precum și la probele administrate care tind să dovedească îndeplinirea acestei condiții.

Prin urmare, dacă pentru participanții la procesul în care se solicită suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ este posibil de analizat îndeplinirea acestei condiții, față de terții neparticipanți la proces aceasta este imposibil de analizat.

O eventuală soluție de suspendare a executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ poate profita exclusiv participanților la proces nu și terților care, stând în pasivitate, nu au dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de lege pentru ca suspendarea executării actului administrativ atacat să le profite și acestora.

Mai mult decât atât, a se aprecia ca soluția unei instanțe de judecată "profită" și terților, chiar dacă aceștia nu au contestat legalitatea actului administrativ cu caracter normativ, înseamnă a extinde efectele unei hotărâri judecătorești și asupra unor persoane cărora actul administrativ în discuție le poate profita.

Intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea recursului.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie anularea parțială a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016, respectiv anularea art. 6 alin. (4) lit. a) lit. a) din anexa 2 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din același ordin, și suspendarea parțială a acelorași prevederi legale.

Prin Sentința nr. 38/CA/2017/P.I. din 30 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a admis excepția lipsei de interes a reclamanților B., C., D. și E. în susținerea cererii de suspendare, excepție invocată din oficiu, a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare formulată de reclamanții E., C., D., B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial Al Poliției De Frontieră Oradea și Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Oradea - Ministerul Administrației și Internelor, a admis acțiunea formulată, în prezentul dosar și dosarele conexate, de către reclamanții F., E., G., A., H., C., I., D., J., K., B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de reclamanta F., a dispus anularea răspunsului nr. x din 20.10.2016 emis de Ministerul Afacerilor Interne, de soluționare a plângerii prealabile formulate de reclamanta D., a dispus anularea art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamanților F. suma de 645 RON și reclamantei D. suma de 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată și a dispus publicarea prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, după rămânerea definitivă.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, la data de 30 martie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, aceasta va fi respinsă.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana ce va fi obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Este adevărat că, în speță, se solicită suspendarea unor dispoziții dintr-un act administrativ ce nu a fost emis de către intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, însă efectele suspendării se produc și față de acest intimat pentru că ar fi presupus obligarea acestuia să permită reclamantei participarea la concursul organizat de către acesta.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței nr. 266/CA/2016 - P.I. din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED