ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3590/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea și Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Oradea, anularea parțială a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 140/2016, respectiv anularea art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din același ordin, precum și suspendarea acelorași prevederi legale.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 258 din data de 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de către pârât și, în consecință, a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 258 din data de 16 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând înlăturarea considerentelor ce privesc aplicabilitatea erga omnes a sentinței civile pronunțate în dosarul civil nr. x/2016 și menținerea considerentelor vizând inexistența interesului, prin prisma faptului că reclamanta a fost deja respinsă în faza de analiză a dosarelor, astfel că interesul acesteia de a solicita suspendarea art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a OMAI nr. 140/2016 nu mai există.

Recurentul a argumentat, în esență, că îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, mai ales a condiției privind paguba iminentă, nu pot fi analizate decât prin raportare la elementele de fapt ale speței, la argumentele invocate în dovedirea solicitării și la probele administrate, îndeplinirea acestei condiții față de terții neparticipanți la proces fiind imposibil de analizat.

O eventuală soluție de suspendare a executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate profita și terților care, stând în pasivitate, nu au dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiții. Mai mult, a se aprecia că soluția unei instanțe de judecată profită și terților, înseamnă a extinde efectele unei hotărâri judecătorești și asupra unor persoane cărora actul administrativ le poate profita.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Intimata-reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ suspendarea, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a OMAI nr. 140/2016.

Prima instanță a respins acțiunea ca lipsită de interes reținând, pe de o parte, că la momentul pronunțării prezentei hotărâri primele probe ale concursului la care dorește să participe reclamanta și pentru care justifica un interes cu privire la cererea de suspendare au avut deja loc, reclamanta fiind respinsă în faza de analiză a dosarelor, iar, pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată de Curtea de apel Oradea în Dosarul nr. x/2016 s-a admis cererea de suspendare formulată de către un terț și s-a dispus suspendarea efectelor aceluiași act administrativ ca și cel a cărui suspendare se cere în prezenta cauză, hotărârea pronunțată fiind executorie, iar suspendarea astfel dispusă produce efecte erga omnes.

Aceste din urmă considerente sunt criticabile.

Suspendarea executării unui act administrativ este întotdeauna și indiferent de natura actului administrativ o măsură provizorie și excepțională, care se poate dispune la solicitarea persoanei vătămate.

Îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 se analizează raportat la situația juridică individuală a persoanei care formulează cererea; dacă aparența de nelegalitate care determină existența cazului bine justificat vizează conținutul normei administrative, paguba iminentă vizează o situație de fapt, proprie reclamantului, întrucât un anumit act administrativ poate produce efecte vătămătoare pentru unii destinatari, dar poate profita altora.

Pentru aceste motive, efectele suspendării executării unui act administrativ, dispuse într-o cauză particulară, nu ar putea fi extinse asupra unor terți.

În virtutea principiului relativității, hotărârea judecătorească produce efecte numai între părți și succesorii acestora și nu dă naștere unor drepturi și obligații în sarcina terților. Aceștia trebuie doar să recunoască și să respecte situația juridică creată, conform principiului opozabilității.

Art. 23 din Legea nr. 554/2004 conține o excepție de la dispozițiile art. 435 C. proc. civ., fiind o normă specială, de strictă interpretare și aplicare, care privește numai situațiile în care s-a dispus anularea unui act administrativ cu caracter normativ.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și va înlătura din considerentele sentinței recurate argumentele privind aplicabilitatea erga omnes a sentinței civile pronunțate în Dosarul civil nr. x/2016, menținând în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței civile nr. 258 din data de 16 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal.

Înlătură considerentele sentinței referitoare la efectul erga omnes al suspendării executării unui act administrativ cu caracter normativ.

Menține în rest sentința recurată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - NN