Decizia nr. 3487/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data 3 octombrie 2016 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea (I.T.P.F.) și Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Oradea - MAI suspendarea parțială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv suspendarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la același ordin.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 242/2016-P.I. pronunțată în data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Afacerilor Interne și a dispus suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din același ordin până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

Calea de atac exercitată și motivele de recurs invocate Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016. În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din același ordin. Recurentul-pârât susține că toate argumentele reținute de instanța de fond prin care și-a justificat soluția sunt simple susțineri invocate de reclamantă și acceptate de instanță fără a fi probate de o manieră care să răstoarne prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care beneficiază actul administrativ. Sub aspectul îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente, recurentul-pârât a susținut în critica sentinței recurate că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, iar simpla participare a acesteia la concursul organizat de I.T.P.F. Oradea îi oferea doar vocația de a dobândi calitatea de polițist în eventualitatea declarării ca admis, și nu și drepturile și obligațiile efective ce derivă din acest statut. Criticile dezvoltate prin cererea de recurs de către recurentul-pârât se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care și-a exprimat poziția cu privire la cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă, apreciind că aceasta este lipsită de interes. Intimata-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație Justiție În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu al recursurilor la 07 iulie 2017. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 05 iunie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond, în ședință publică, pentru data de 23 octombrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din același ordin, în temeiul art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Prin art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 au fost stabilite criteriile specifice pentru recrutarea candidaților la examenele de admitere în instituțiile de învățământ. Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei apreciind, în esență, că aparența dreptului este în favoarea acesteia care, pentru a susține îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a susținut cu temei că, în structuri de aceeași natură cu cea a MAI au fost efectuate în anul 2016 încadrări pentru persoane de sex feminin cu înălțimea de 1,60 m - reclamanta având o talie de 1,61 m conform adeverinței medicale eliberate de medicul de familie al acesteia, iar acum se impune, fără vreun argument legal, ca participanții la recrutare de sex feminin să aibă minimum 1,65 m înălțime. În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond." Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noțiunea este definită după cum urmează: "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Așadar, partea care solicită suspendarea executării unui act administrativ are obligația să prezinte instanței argumente din care să rezulte că asupra actului contestat planează o îndoială serioasă în privința legalității sale. În speță, reclamanta a adus argumente pertinente pentru a face dovada aparenței de nelegalitate a actului administrativ contestat. Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condiției cazului bine justificat, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond reține că cerințele specifice de înălțime instituite prin Ordinul nr. 9/2016 și Ordinul nr. 140/2016 emise de Ministerul Afacerilor Interne (1,60 m prin Ordinul M.A.I. nr. 9/2016 și 1,65 m prin Ordinul M.A.I. nr. 140/2016), prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, sunt de natură a produce o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat. Cu privire la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, în analiza criticilor prezentate de recurentul-pârât, Înalta Curte are în vedere și hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016 prin care s-a soluționat acțiunea în anularea articolelor contestate din actul administrativ contestat. Astfel, prin Sentința civilă nr. 38/CA/2017/PI din 30 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis acțiunea prin care alături de alți reclamanți, intimata-reclamantă A. a obținut anularea art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016. Pronunțarea unei hotărâri de fond, prin care s-a admis acțiunea în anulare a actului administrativ contestat, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, în speță este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Chiar dacă Sentința civilă nr. 38/CA/2017/PI din 30 martie 2017, nu este definitivă, cauza aflându-se în faza procesuală a recursului formulat de pârât și se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea stării de legalitate a actului administrativ, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. În ceea ce privește critica privitoare la neîndeplinirea în cauză a condiției prevenirii pagubei iminente, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2003, prin noțiunea de pagubă iminentă se înțelege producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil greu sau imposibil de reparat. În speță, în mod corect a reținut instanța de fond că prin prejudiciu material, potrivit dispozițiilor art. 1531, 1532 C. civ., se înțelege nu numai paguba efectiv suferită, ci și pierderea unei șanse de a obține un câștig. Or, punerea în executare a actului ar avea ca efect înlăturarea dreptului reclamantei de a participa la procedura de recrutare, iar consecințele punerii în executare a acestuia sunt iremediabile pentru recurenta-reclamantă, fapt ce confirmă îndeplinirea și celei de-a doua condiții prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Așa fiind, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că au fost îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 și că sub acest aspect, motivele de recurs sunt nefondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul declarat de pârât, ca nefondat.