ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 octombrie 2003, reclamanta SC U. SA cu sediul în Ploiești a solicitat obligarea pârâtei SC R. SRL cu sediul în Urlați, la plata sumei de 14.412.592 lei debit restant, cu cheltuieli de judecată. Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 1985 din 5 martie 2004 a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia 622 din 31 august 2004 în urma respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri. SC U. SA Iași, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 138 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la solicitarea probelor care rezultă din dezbateri, în sensul că a respins cererea privind efectuarea expertizei contabile întrucât nu a prezentat procesul verbal de compensare. S-a susținut că instanța de apel nu a avut rol activ în sensul că a respins proba solicitată de efectuare a expertizei contabile ce a rezultat din dezbateri, fără însă a motiva considerentele ce au fost avute în vedere. Prin întâmpinare, intimata SC R. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Examinând recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Reclamanta SC U. SA a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei SC R. SRL la plata sumei de 14.412.592 lei, reprezentând debit restant. Pentru a face dovada pretențiilor sale a depus la dosar factura fiscală din 10 mai 2002, căreia îi lipsește mențiunile privind expediția, numele delegatului, mijlocul de transport, data la care marfa a fost expediată și semnătura de primire a acesteia. Susținerea recurentei că factura din litigiu a fost achitată parțial conform unui proces verbal de compensare și a rămas o diferență de 14.412.692 lei pretinsă prin acțiune va fi înlăturată întrucât nu are suport probator. La instanța de fond recurenta a precizat că acest proces verbal de compensare nu se află în evidențele contabile ale societății și a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a face dovada pretențiilor din acțiune, cerere ce a fost respinsă de instanță.

Potrivit art. 46 C. com., obligațiile comerciale și liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate prin corespondență, telegrame, cu registrele părților, cu martori. În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect ambele instanțe au respins motivat proba solicitată de recurenta – reclamantă referitoare la efectuarea unei expertize contabile cât timp aceasta nu a prezentat înscrisuri sau alte probe, conform art. 1170 C. civ., cu care să facă dovada pretențiilor sale. De altfel, expertiza este un mijloc de probă care numai coroborată cu alte probe administrate de reclamantă poate face dovada pretențiilor sale. În raport de aceste considerente va fi înlăturată critica recurentei referitoare la lipsa de rol activ al instanței în soluționarea apelului.

Așa fiind, curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U. SA Iași, împotriva deciziei nr. 622 din 31 august 2004 Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.