ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 3 octombrie 2003, reclamanta SC U. SA cu sediul în Ploiești a solicitat

obligarea pârâtei SC R. SRL cu sediul în Urlați, la plata sumei de 14.412.592

lei debit restant, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Ploiești prin

sentința civilă nr. 1985 din 5 martie 2004 a respins acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată.

Sentința a fost confirmată

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia 622 din 31 august 2004 în urma respingerii apelului declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri.

SC U. SA Iași, a declarat

recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că decizia

instanței de apel este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că

instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 138 pct. 2 C. proc. civ.,

referitoare la solicitarea probelor care rezultă din dezbateri, în sensul că a

respins cererea privind efectuarea expertizei contabile întrucât nu a prezentat

procesul verbal de compensare.

S-a susținut că instanța de

apel nu a avut rol activ în sensul că a respins proba solicitată de efectuare a

expertizei contabile ce a rezultat din dezbateri, fără însă a motiva

considerentele ce au fost avute în vedere.

Prin întâmpinare, intimata

SC R. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând recursul declarat

de reclamantă, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Reclamanta SC U. SA a

solicitat prin acțiune obligarea pârâtei SC R. SRL la plata sumei de 14.412.592

lei, reprezentând debit restant.

Pentru a face dovada pretențiilor

sale a depus la dosar factura fiscală din 10 mai 2002, căreia îi lipsește

mențiunile privind expediția, numele delegatului, mijlocul de transport, data

la care marfa a fost expediată și semnătura de primire a acesteia.

Susținerea recurentei că

factura din litigiu a fost achitată parțial conform unui proces verbal de

compensare și a rămas o diferență de 14.412.692 lei pretinsă prin acțiune va fi

înlăturată întrucât nu are suport probator.

La instanța de fond

recurenta a precizat că acest proces verbal de compensare nu se află în

evidențele contabile ale societății și a solicitat efectuarea unei expertize

contabile pentru a face dovada pretențiilor din acțiune, cerere ce a fost

respinsă de instanță.

Potrivit art. 46 C. com.,

obligațiile comerciale și liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte

sub semnătură privată, cu facturi acceptate prin corespondență, telegrame, cu registrele

părților, cu martori.

În raport de aceste

dispoziții legale, în mod corect ambele instanțe au respins motivat proba

solicitată de recurenta – reclamantă referitoare la efectuarea unei expertize

contabile cât timp aceasta nu a prezentat înscrisuri sau alte probe, conform art.

1170 C. civ., cu care să facă dovada pretențiilor sale.

De altfel, expertiza este un

mijloc de probă care numai coroborată cu alte probe administrate de reclamantă

poate face dovada pretențiilor sale.

În raport de aceste

considerente va fi înlăturată critica recurentei referitoare la lipsa de rol

activ al instanței în soluționarea apelului.

Așa fiind, curtea constată

că decizia instanței de apel este legală și temeinică și potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC U. SA Iași, împotriva deciziei nr. 622 din

31 august 2004 Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2005.