ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3704/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

august 2003, reclamanta SC N.C. SRL Ploiești, a chemat în judecată pe pârâta SC

U.R.V., pentru a fi obligată la plata sumei de 601.650.776 lei, reprezentând

contravaloarea unor mărfuri livrate și neachitate, plus dobânda până la plata

efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a livrat pârâtei mai multe cantități de combustibil lichid pentru

termocentralele din care a refuzat să plătească contravaloarea celor 4 facturi

în litigiu.

Prin sentința nr. 3820 din 11

decembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția de necompetență materială și teritorială invocată de pârâtă

și a admis excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., respingând acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că nu s-a

făcut concilierea directă obligatorie în materie comercială.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe, iar prin decizia nr. 214 din 12 martie 2004, Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a

anulat sentința tribunalului, a respins excepțiile invocate de pârâtă și, pe

fond, a admis, acțiunea iar pârâta SC U.R.V. SA Roșiorii de Vede a fost

obligată la plata sumei de 601.650.776 lei contravaloare marfă, plus dobânda

legală conform O.G. 9/2000 și 27.586.000 lei cheltuieli de judecată la ambele

instanțe.

Cu actul înregistrat la 15 aprilie

2004, societatea comercială pârâtă a formulat motive de recurs, în temeiul art.

304 pct. 10 susținând, în esență, următoarele:

- instanța de apel nu a luat în

considerare dovezile prezentate de pârâtă în legătură cu plata debitului,

pronunțând o hotărâre netemeinică;

- instanța de apel nu a ținut seama

de nepotrivirile existente între facturile enumerate în acțiune și cele

prezentate la dosar;

Recursul pârâtei este întemeiat în

sensul celor ce se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă că

instanța de fond a soluționat pricina în raport de excepțiile invocate de

pârâtă, fără să examineze fondul cauzei, situație în care, după admiterea

apelului și anularea sentinței tribunalului, curtea de apel avea îndatorirea de

a administra probe în legătură cu pretențiile reclamantei.

În realitate, singurele probe administrate

în apel au fost cele prezentate de pârâtă în combaterea excepției de

inadmisibilitate, motiv pentru care, sub acest aspect, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre netemeinică.

Pe de altă parte, prin motivele de

recurs au fost enumerate o serie de documente primare și facturi ce nu pot fi

examinate în această fază procesuală, cu încălcarea dublului grad de

jurisdicție, situație în care va fi admis recursul, conform art. 312 din C.

proc. civ., va fi casată decizia atacată și în raport de valoarea litigiului

cauza va fi trimisă spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, conform art. II alin.

(2) din Legea 195/2004 (pct. 11).

Cu ocazia rejudecării se vor examina

toate dovezile prezentate de recurenta – pârâtă, inclusiv cele legate de

achitarea debitului invocată de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC U.R.V. SA, împotriva deciziei nr. 214 din 12 martie 2004 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia

recurată și sentința nr. 3820 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova și

trimite cauza Judecătoriei Ploiești pentru judecare în fond.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2005.