ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5127/2004

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 876 din 25 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, a fost condamnat inculpatul Z.P. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același Cod. Conform art. 61 C. pen., a fost contopit restul de 832 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 266 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului București, cu pedeapsa stabilită în cauză, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a contopit perioada reținerii și arestării inculpatului cu începere de la 20 aprilie 2004 la zi. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale către partea vătămată T.N.M. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 20 mai 2004, partea vătămată T.N.M., în timp ce se deplasa spre casă pe strada Drumul Taberei, a fost atacată de trei tineri, din care unul, inculpatul Z.P., a strâns-o de gât, a trântit-o la pământ și a împiedicat-o să strige după ajutor. În acest context unul din autori i-a smuls victimei colierul de la gât, iar altul brățara și geanta.

Totodată, agresorii au încercat să-i smulgă părții vătămate și ceasul de la mână, însă auzind glasuri în apropiere au fugit. Mai multe persoane aflate în zonă au sesizat cele întâmplate, i-au urmărit pe făptuitori reușind să-l imobilizeze pe inculpatul Z.P. Cu ocazia săvârșirii faptei autorii tâlhăriei au amenințat-o pe partea vătămată cu moartea, motiv pentru care aceasta a fost obligată să-și schimbe domiciliul. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, plângerii și declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor N.A., M.C. și S.G. , probe coroborate cu declarațiile inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 601/ A din 17 august 2004, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia hotărârii atacate. Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel, prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de fond a analizat toate aceste criterii de individualizare, iar instanța de control judiciar le-a verificat și, în raport de fapta comisă și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului, a fost stabilită o pedeapsă bine dozată.

Comiterea infracțiunii în condițiile de loc și de timp arătate, urmărirea victimei și atacarea acesteia în momentul intrării în scara blocului în care locuia, de către cei trei agresori, violențele excesive la care a fost supusă victima și urmările infracțiunii (partea vătămată a suferit un puternic șoc emoțional, fiind determinată să-și schimbe domiciliul), evidențiază un pericol social ridicat, just apreciat de instanțele de fond și de apel. Referitor la persoana inculpatului, din probele aflate în dosar, se reține că acesta a mai fost condamnat anterior la diferite pedepse pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, complicitate la infracțiunea de tâlhărie și tâlhărie și deși a beneficiat de clemența legii (suspendare condiționată a executării pedepsei, liberări condiționate) nu a tras concluziile ce se impuneau, iar cu privire la fapta reținută în sarcina sa a adoptat o poziție de nesinceritate, în pofida probelor evidente de nevinovăție.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, este corect individualizată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, în baza art. 192 alin. (2) din același Cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.P., împotriva deciziei penale nr. 601/ A din 17 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 mai 2004 la 11 octombrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2004.