ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5127/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 876 din 25

iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, a fost

condamnat inculpatul Z.P. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același Cod.

Conform art. 61 C. pen., a fost

contopit restul de 832 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 266 din 3 noiembrie 2000 a

Tribunalului București, cu pedeapsa stabilită în cauză, la care s-a adăugat un

spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9

ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a contopit perioada reținerii și arestării inculpatului cu

începere de la 20 aprilie 2004 la zi.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale către partea vătămată T.N.M.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 20 mai 2004, partea

vătămată T.N.M., în timp ce se deplasa spre casă pe strada Drumul Taberei, a

fost atacată de trei tineri, din care unul, inculpatul Z.P., a strâns-o de gât,

a trântit-o la pământ și a împiedicat-o să strige după ajutor. În acest context

unul din autori i-a smuls victimei colierul de la gât, iar altul brățara și

geanta.

Totodată, agresorii au încercat să-i

smulgă părții vătămate și ceasul de la mână, însă auzind glasuri în apropiere

au fugit.

Mai multe persoane aflate în zonă au

sesizat cele întâmplate, i-au urmărit pe făptuitori reușind să-l imobilizeze pe

inculpatul Z.P.

Cu ocazia săvârșirii faptei autorii

tâlhăriei au amenințat-o pe partea vătămată cu moartea, motiv pentru care

aceasta a fost obligată să-și schimbe domiciliul.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

plângerii și declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor N.A., M.C.

și S.G.

, probe

coroborate cu declarațiile inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunii, pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia penală nr. 601/ A din 17 august 2004, a respins

apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia hotărârii atacate.

Împotriva acestei din urmă decizii

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel, prin care a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

individualizarea pedepsei se ține seama de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana

făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Instanța de fond a analizat toate

aceste criterii de individualizare, iar instanța de control judiciar le-a

verificat și, în raport de fapta comisă și de datele ce caracterizează persoana

făptuitorului, a fost stabilită o pedeapsă bine dozată.

Comiterea infracțiunii în condițiile

de loc și de timp arătate, urmărirea victimei și atacarea acesteia în momentul

intrării în scara blocului în care locuia, de către cei trei agresori,

violențele excesive la care a fost supusă victima și urmările infracțiunii

(partea vătămată a suferit un puternic șoc emoțional, fiind determinată să-și

schimbe domiciliul), evidențiază un pericol social ridicat, just apreciat de

instanțele de fond și de apel.

Referitor la persoana inculpatului,

din probele aflate în dosar, se reține că acesta a mai fost condamnat anterior

la diferite pedepse pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat,

complicitate la infracțiunea de tâlhărie și tâlhărie și deși a beneficiat de

clemența legii (suspendare condiționată a executării pedepsei, liberări

condiționate) nu a tras concluziile ce se impuneau, iar cu privire la fapta

reținută în sarcina sa a adoptat o poziție de nesinceritate, în pofida probelor

evidente de nevinovăție.

În raport de aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului, pedeapsa aplicată, în cuantumul

stabilit, este corect individualizată, motiv pentru care recursul declarat va

fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, în baza art. 192 alin. (2) din același Cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.P., împotriva deciziei penale nr. 601/ A din 17 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 20 mai 2004 la 11 octombrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 octombrie 2004.