ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 961/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 243 din 19 februarie 2004, a condamnat pe inculpații A.M. și A.L.C. la pedepse de câte 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați. A fost menținută starea de arest a inculpatului A.M. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestării preventive cu începere de la 30 octombrie 2002, la zi. Inculpații au fost obligați în solidar la 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă T.M.

S-a reținut că, la data de 6 noiembrie 2001, inculpata A.L.C. i-a solicitat fratelui său A.M., să o însoțească la domiciliul părții vătămate Tănase Maria – din strada Drumul Găzarului – unde inculpata locuia în gazdă, cu intenția de a o tâlhări pe partea vătămată. Inculpații au tratat victima cu vin și apoi, conform unei înțelegeri prealabile, au imobilizat-o cu un batic, legându-i mâinile și apoi au lovit-o cu pumnii în zona feței până când aceasta a căzut la pământ. În aceste împrejurări, inculpata i-a luat victimei de pe degete trei inele și o verighetă din aur, iar din apartament un radiocasetofon și mai multe obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 454/ A din 17 iunie 2004, a admis apelul declarat de procuror, a majorat pedepsele aplicate inculpaților de la 6 ani la câte 7 ani și 6 luni închisoare fiecare și le-a interzis în temeiul art. 116 C. pen., de a se mai afla pe raza municipiului București o perioadă de 3 ani după executarea pedepselor. S-a motivat că inculpații nu locuiesc în municipiul București, s-au sustras urmăririi penale, sunt fără ocupație și au comis o faptă cu un marcat grad de pericol social. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați. Inculpata A.L.C. a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare, întrucât judecata în primă instanță și apel s-a făcut fără citarea sa legală.

În subsidiar a cerut reducerea pedepsei. Inculpatul A.M. a solicitat reducerea pedepsei. Recursurile inculpaților sunt nefondate. Pe tot parcursul procesului penal, inculpata a fost citată la domiciliul din comuna Mogoșești, județul Iași, prin D.G.P. și prin afișare la ușa Consiliului local al sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială a fost săvârșită fapta. Citarea inculpatei s-a făcut la domiciliul pe care aceasta l-a menționat în declarațiile date în cursul urmăririi penale, respectiv în comuna Mogoșești, județul Iași, organul de poliție făcând numeroase demersuri pentru a depista pe inculpată, după începerea urmăririi penale împotriva sa. La instanța de apel, inculpata A.L.C. a fost citată la adresa indicată de inculpatul A.M., ea fiind prezentă la judecarea apelului.

Rezultă din cele menționate, că prima instanță a citat corect pe inculpată la adresa unde aceasta a precizat că locuiește și apoi prin afișare la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, procedura întorcându-se de la locul de domiciliu cu mențiunea: „Necunoscută – Schimbat domiciliul”. Ca atare, au fost respectate dispozițiile art. 177 alin. (1) și (4) C. proc. pen. [(alin. (3) prevede că în caz de schimbare a adresei arătate în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștiințat organul de urmărire penală sau instanța de judecată de schimbarea intervenită)], astfel motivul de casare invocat în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 21 este nefondat.

Cu privire la pedepse, se constată că acestea au fost stabilite în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel s-a avut în vedere gravitatea faptei în raport de modul în care inculpații au conceput și realizat activitatea infracțională, împrejurarea că ambii inculpați sunt fără ocupație și au încercat să se sustragă urmăririi penale. Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate. Din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. se va deduce perioada arestării preventive de la 30 octombrie 2002 până la 10 februarie 2005. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M. și A.C.L. împotriva deciziei penale nr. 454 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.M., timpul arestării preventive de la 30 octombrie 2002 la 10 februarie 2005. Obligă pe recurentul inculpat A.M. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpata A.C.L. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2005.