ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7778/2004

HOTĂRÂRE
22.10.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7778/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petiționara P.E. a chemat în

judecată C.N.C.A.N., solicitând soluționarea contestației în legătură cu

determinarea radioactivității efectuate în locuința sa, la data de 2 iunie 2002

și obligarea intimatei, la plata sumei de 5 milioane lei pe zi, cu titlu de

daune cominatorii.

Tribunalul Botoșani, prin sentința nr.

151 din 21 februarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel Suceava.

Această instanță, prin sentința nr. 189

din 10 septembrie 2003, a respins ca inadmisibilă, acțiunea.

Curtea de apel a reținut că

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu au fost respectate. Potrivit

acestei norme, persoana fizică sau juridică, care se consideră vătămată în

drepturi, este obligată să se adreseze autorității administrative, care este

obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile.

Întrucât o atare cerere nu a fost

formulată, acțiunea apare ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate, petiționara a declarat recurs, criticând hotărârea atacată pentru

nelegalitate.

Recurenta susține că actele atacate

întrunesc condițiile acțiunii întemeiate pe Legea nr. 29/1990, întrucât sunt

acte administrative care vatămă drepturi subiective și interese legitime; a

formulat contestația înregistrată sub nr. 4762/LB din 2 iulie 2002, la C.N.C.A.N., care a refuzat soluționarea, deși s-au respectat termenele stabilite de art. 5

din Legea nr. 137/1995.

Mai susține recurenta, că instanța

de fond a greșit, soluționând cauza, pe excepția prevăzută de art. 5 din Legea nr.

129/1990, întrucât instituția administrativă a refuzat să răspundă.

Pe fond, susține că nivelul

radiațiilor cu pulberi radioactive, sunt atât de ridicate, încât produc

contaminarea radioactivă a bunurilor proprietate personală.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Prin cererea din 17 iunie 2002,

petiționara a solicitat C.N.C.A.N., efectuarea unor determinări de radiații

ionizate și evaluarea gradului de contaminare a apartamentului. La data de 20

iunie 2002, autoritatea administrativă a efectuat măsurători. Prin cererea nr. 4762

din 2 iunie 2002, petiționara solicită reevaluarea măsurătorilor inițiale,

cerere la care C.N.C.A.N. răspunde prin adresa nr. 3453/LB din 28 iunie 2002,

exprimând punctul de vedere în legătură cu situația radiologică a locuinței.

Art. 1 din Legea nr. 29/1990,

îndrituiește persoanele fizice sau juridice, care se consideră vătămate în

drepturile lor, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin

refuzul nejustificat al autorității administrative, să se adreseze instanțelor

judecătorești, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei.

Pe de altă parte, art. 5 din același

act normativ, stabilește obligația celui ce se consideră vătămat, că înainte de

a cere instanței, anularea actului sau obligarea eliberării lui, să se adreseze

autorității competente, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat

actul, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile.

Petiționara s-a considerat vătămată

prin răspunsul C.N.C.A.N. nr. 3453 din 28 iunie 2002, fără, însă, a se adresa

autorității emitente, pentru rezolvarea necontencioasă a cererilor sale.

Soluționând pe excepția

nerespectării recursului grațios, instanța de fond nu avea căderea să

soluționeze celelalte chestiuni legate de nivelul radiațiilor cu pulberi

radioactive.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Justiție va respinge ca nefondat, recursul

declarat împotriva sentinței nr. 189 din 10 septembrie 2003, pronunțată de

Curtea de Apel Suceava.

Respinge recursul declarat de P.E.

împotriva sentinței civile nr. 183 din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2005
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 18 noiembrie 2004, revizuienta P.E. a formulat în contradictoriu cu intimata C.N.C.A.N. București, o cerere prin care a solicitat, în
ÎCCJ 2004-01-30
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 707/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 august 2000 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantul B.R., decedat ulterior, acțiunea fiind continuată de legatara D.T
ÎCCJ 2005-07-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5997/2005
tească reclamanților 2.000.000 lei cheltuieli de judecată. Apelurile declarate de Prefectura județului Botoșani și de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 83 din 8 octombrie 2003 pronunțată
ÎCCJ 2004-10-08
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3461/2004
. Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1099 din 4 decembrie 2002, rejudecând cauza, a respins acțiunea reclamantei SC A.N. SA Botoșani, împotriva pârâtului O.O.G., pentru considerentul că,
ÎCCJ 2005-04-22
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3273/2005
nu mai există în natură, casa fiind demolată iar pe teren construindu-se un bloc de locuințe; - expertiza tehnică efectuată în cauză, ale cărei concluzii nu au fost contestate, a stabilit cuantumul reparației bănești cuvenite reclamantului.
Sursă