ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4658/2005

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta SC I. SRL Botoșani a solicitat obligarea pârâtei C.A.S. Botoșani la plata sumei de 184.108.518 lei, majorări de întârziere pentru medicamentele eliberate în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 noiembrie 2001; 152.072.297 lei valoare medicamente nedecontate eliberate în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2002; 72.888.251 lei majorări de întârziere pentru medicamente eliberate în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2002; 101.868.258 lei valoarea actualizată cu inflația a medicamentelor eliberate în perioada 1 februarie 2002 – 14 februarie 2002 și nedecontate. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că între părți s-au încheiat contractul de furnizare servicii farmaceutice din 13 martie 2001 și actul adițional din 22 ianuarie 2002, care prevăd majorări în cazul decontării cu întârziere a medicamentelor.

Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 1946 din 22 aprilie 2004 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la 510.937.324 lei pretenții bănești, reprezentând valoare nedecontată a medicamentelor și majorări de întârziere și 21.782.818 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de furnizare a serviciilor farmaceutice din 13 martie 2001 și actul adițional din 22 ianuarie 2002, pentru livrare de produse farmaceutice. În art. 14 din contract se prevede că neplata în termen de 30 de zile de la depunerea documentelor justificative determină perceperea de majorări de întârziere, iar pârâta a achitat cu întârziere medicamentele.

Pentru perioada 1 februarie 2002 – 14 februarie 2002, s-a apreciat că reclamanta este îndreptățită la decontarea valorii medicamentelor când contractul nu mai era în vigoare, deoarece pârâta a anunțat-o de încetarea relațiilor contractuale abia la 21 martie 2002. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta susținând că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 184.108.518 lei în loc de 182.041.298 lei, deoarece o parte din facturi au fost refuzate la plată din cauză că erau informe și că majorările au fost calculate greșit de la data emiterii facturilor. Se mai arată că în perioada 1 februarie 2002 - 14 februarie 2002 nu au existat raporturi contractuale între părți astfel că, în mod greșit a fost obligată pârâta la valoarea actualizată a medicamentelor pe această perioadă.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 211 din 20 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei reținând că diferența de valoare de 2.067.220 lei nu a fost dovedită, iar cu privire la perioada pentru care se susține că nu au existat raporturi contractuale, emițându-se facturi, acestea nu au fost refuzate așa încât corect a fost obligată pârâta și la aceste sume. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la modul de depunere a documentelor justificative de decontare. Se susține, că facturile emise în perioada 19 februarie 2002 – 8 martie 2002 nu au fost înregistrate în contabilitatea C.A.S. Botoșani și nu au semnătura de primire a persoanei care avea atribuții în acest sens.

Se mai arată că pentru perioada 1 februarie 2002 – 14 februarie 2002 există dovezi cu privire la refuzul de plată, respectiv adresa din 21 martie 2003, dar care a fost ignorată de instanță, motiv ce se încadrează în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data formulării recursului. Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente: Pârâta a încunoștințat-o pe reclamantă despre încetarea relațiilor contractuale abia la data de 21 martie 2002, astfel cum rezultă din adresa din 21 martie 2002 și doar de la această dată se poate considera că operează un refuz de plată al facturilor însă facturi emise ulterior acestei date nu fac obiectul litigiului de față.

Instanțele au avut în vedere această adresă în sensul celor menționate și au interpretat corect raporturile contractuale dintre părți obligând-o pe pârâtă la plăți până la data de 14 februarie 2002, astfel că nu se găsește întemeiată nici critica privind deficiențele de înregistrare și confirmare a facturilor pe perioada 19 februarie 2002 – 8 martie 2002. Urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei C.A.S. Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C.A.S. Botoșani, împotriva deciziei nr. 211 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2005.