ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4658/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamanta SC I. SRL Botoșani a

solicitat obligarea pârâtei C.A.S. Botoșani la plata sumei de 184.108.518 lei,

majorări de întârziere pentru medicamentele eliberate în perioada 1 ianuarie

2001 – 30 noiembrie 2001; 152.072.297 lei valoare medicamente nedecontate

eliberate în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2002; 72.888.251 lei

majorări de întârziere pentru medicamente eliberate în perioada 1 ianuarie 2002

– 31 ianuarie 2002; 101.868.258 lei valoarea actualizată cu inflația a

medicamentelor eliberate în perioada 1 februarie 2002 – 14 februarie 2002 și

nedecontate.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că între părți s-au încheiat contractul de furnizare servicii

farmaceutice din 13 martie 2001 și actul adițional din 22 ianuarie 2002, care

prevăd majorări în cazul decontării cu întârziere a medicamentelor.

Judecătoria Botoșani, prin sentința

civilă nr. 1946 din 22 aprilie 2004 a admis acțiunea reclamantei și a obligat

pe pârâtă la 510.937.324 lei pretenții bănești, reprezentând valoare

nedecontată a medicamentelor și majorări de întârziere și 21.782.818 lei cheltuieli

de judecată.

S-a reținut că între părți s-a

încheiat contractul de furnizare a serviciilor farmaceutice din 13 martie 2001

și actul adițional din 22 ianuarie 2002, pentru livrare de produse

farmaceutice.

În art. 14 din contract se prevede

că neplata în termen de 30 de zile de la depunerea documentelor justificative

determină perceperea de majorări de întârziere, iar pârâta a achitat cu

întârziere medicamentele.

Pentru perioada 1 februarie 2002 –

14 februarie 2002, s-a apreciat că reclamanta este îndreptățită la decontarea

valorii medicamentelor când contractul nu mai era în vigoare, deoarece pârâta a

anunțat-o de încetarea relațiilor contractuale abia la 21 martie 2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta susținând că în mod greșit a fost obligată la plata sumei

de 184.108.518 lei în loc de 182.041.298 lei, deoarece o parte din facturi au

fost refuzate la plată din cauză că erau informe și că majorările au fost

calculate greșit de la data emiterii facturilor.

Se mai arată că în perioada 1 februarie

2002 - 14 februarie 2002 nu au existat raporturi contractuale între părți

astfel că, în mod greșit a fost obligată pârâta la valoarea actualizată a medicamentelor

pe această perioadă.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 211 din 20 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei

reținând că diferența de valoare de 2.067.220 lei nu a fost dovedită, iar cu

privire la perioada pentru care se susține că nu au existat raporturi

contractuale, emițându-se facturi, acestea nu au fost refuzate așa încât corect

a fost obligată pârâta și la aceste sume.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către pârâtă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu

privire la modul de depunere a documentelor justificative de decontare. Se

susține, că facturile emise în perioada 19 februarie 2002 – 8 martie 2002 nu au

fost înregistrate în contabilitatea C.A.S. Botoșani și nu au semnătura de

primire a persoanei care avea atribuții în acest sens.

Se mai arată că pentru perioada 1 februarie

2002 – 14 februarie 2002 există dovezi cu privire la refuzul de plată,

respectiv adresa din 21 martie 2003, dar care a fost ignorată de instanță,

motiv ce se încadrează în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data

formulării recursului.

Recursul pârâtei este nefondat pentru

următoarele considerente:

Pârâta a încunoștințat-o pe

reclamantă despre încetarea relațiilor contractuale abia la data de 21 martie

2002, astfel cum rezultă din adresa din 21 martie 2002 și doar de la această

dată se poate considera că operează un refuz de plată al facturilor însă

facturi emise ulterior acestei date nu fac obiectul litigiului de față.

Instanțele au avut în vedere această

adresă în sensul celor menționate și au interpretat corect raporturile

contractuale dintre părți obligând-o pe pârâtă la plăți până la data de 14

februarie 2002, astfel că nu se găsește întemeiată nici critica privind

deficiențele de înregistrare și confirmare a facturilor pe perioada 19

februarie 2002 – 8 martie 2002.

Urmează a fi respins ca nefondat

recursul pârâtei C.A.S. Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

formulat de pârâta C.A.S. Botoșani, împotriva deciziei nr. 211 din 20 octombrie

2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2005.