ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3098/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta SC M. SRL Botoșani a chemat în judecată pârâta SC J. SA Botoșani, pentru a fi obligată la plata sumei de 443.463.661 lei cu titlu de penalități de întârziere. S-a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1 august 2000, reclamanta a livrat pârâtei articole tricotate destinate exportului, în sumă de 942.249.140 lei, contravaloarea produselor fiind achitată cu întârziere de beneficiară. Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 630 din 24 iunie 2002 a admis acțiunea reclamantei reținând culpa pârâtei în executarea cu întârziere a obligației contractuale.

Prin decizia nr. 811 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului și efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii cuantumului penalităților de întârziere. Pe parcursul judecării, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 550.371.098 lei, instanța dispunând completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile. Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 939 din 14 octombrie 2003 a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 545.844.323 lei penalități de întârziere, 4.526.727 lei dobânzi legale calculate pentru perioada 30 iunie 2000-31 iulie 2000 și 53.652.433 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a formulat apel pârâta susținând că penalitățile pot fi pretinse numai pentru livrările efectuate pe baza unui contract care prevede o clauză penală, în speță, numai livrările efectuate în perioada 4 august – 10 noiembrie 2000 sunt în executarea contractului, cele efectuate ulterior fiind extracontractuale. Curtea de Apel Iași, la care a fost strămutată cauza prin decizia nr. 250 din 6 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, pârâta SC J. SA Botoșani, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În recurs au fost invocate următoarele motive: 1. Curtea de Apel Iași a încălcat regulile de desfășurare a procesului civil, art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., prin aceea că a trecut la judecarea cauzei fără a mai administrat proba cu expertiză care fusese încuviințată de Curtea de Apel Suceava, deși prin încheierea de strămutare nu s-a dispus ca actele procedurale îndeplinite până la acea dată nu ar urma să fie păstrate. 2. Curtea de Apel Iași a omis să arate motivul pentru care nu a mai administrat proba cu expertiză admisă, ceea ce echivalează cu o nemotivare, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. 3. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra următoarelor motive de fapt și drept invocate prin cererea de apel (art. 304 pct. 10 C. proc.

civ.): A. Contractul dintre părți a încetat la 10 noiembrie 2000, iar livrările efectuate ulterior sunt extracontractuale și pentru întârzieri în plata lor nu se pot acorda penalitățile prevăzute în contract întrucât contractul nu a putut fi prelungit tacit; B. După casarea cu trimitere în calea de atac a pârâtei, Tribunalul Botoșani nu putea lărgi cadrul procesual inițial prin completarea acțiunii făcută de reclamantă și creând pârâtei astfel o situație mai grea. C. Instanțele au încălcat dispozițiile art. 1110 C. civ. și art. 1113 C. civ., pentru motivele arătate la pct. 3 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

1. În privința primului motiv de recurs este de observat că, la primul termen de judecată a apelului, în fața Curții de Apel Iași, după strămutarea pricinii, pârâta, prin reprezentantul său „învederează instanței că nu mai are alte cereri prealabile, solicitând cuvântul la fond”. Împrejurarea că în aceste condiții, curtea de apel nu a mai dispus efectuarea celei de a treia expertize încuviințată anterior strămutării de către Curtea de Apel Suceava nu poate constitui o încălcare a formelor de procedură, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. 2. Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat având în vedere cele arătate mai sus dar și faptul că pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., vizează necuprinderea în considerentele hotărârii a motivelor pe care se sprijină măsura sau măsurile dispuse de instanță prin dispozitiv și nu motivarea măsurilor premergătoare judecății și care se consemnează în încheieri interlocutorii sau în partea introductivă a hotărârii (practica).

3. Este nefondat și al treilea motiv de recurs întrucât instanța a analizat și s-a pronunțat explicit asupra împrejurării invocate de pârâtă în apelul său că nu a avut loc o prelungire tacită a contractului dintre părți și că livrările în discuție au fost extracontractuale. Pe de altă parte, după casarea cu trimitere a cauzei, reclamanta nu a făcut o modificare a acțiunii sale ci doar o majorare a câtimii obiectului cauzei în sensul art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. 4. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a apreciat că raporturile contractuale dintre părți nu au încetat după un an de la încheierea contractului nr. 97/2000 ci au continuat să existe întrucât contractul nu a fost denunțat iar, potrivit art. 8 din acest contract „nedenunțarea contractului de părțile contractante conduce la prelungirea tacită”.

Ca atare, raporturile comerciale dintre părți au continuat să fie guvernate de prevederile contractului menționat, inclusiv cele privitoare la penalități de întârziere și deci instanțele nu au încălcat sau aplicat greșit prevederile art. 1110 și art. 1113 C. civ., acest motiv de recurs fiind și el nefondat. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să o oblige pe recurentă la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC J. SA Botoșani, împotriva deciziei nr. 250 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 6.502.484 lei cheltuieli de judecată. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 mai 2005.