ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3098/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3098/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiune, reclamanta SC M.
SRL Botoșani a chemat în judecată pârâta SC J. SA Botoșani, pentru a fi
obligată la plata sumei de 443.463.661 lei cu titlu de penalități de
întârziere.
S-a reținut că în baza
contractului de vânzare-cumpărare din 1 august 2000, reclamanta a livrat
pârâtei articole tricotate destinate exportului, în sumă de 942.249.140 lei,
contravaloarea produselor fiind achitată cu întârziere de beneficiară.
Tribunalul Botoșani prin
sentința nr. 630 din 24 iunie 2002 a admis acțiunea reclamantei reținând culpa
pârâtei în executarea cu întârziere a obligației contractuale.
Prin decizia nr. 811 din 19
decembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâtă, a
casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
pentru completarea probatoriului și efectuarea unei expertize contabile în
vederea stabilirii cuantumului penalităților de întârziere.
Pe parcursul judecării,
reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 550.371.098 lei, instanța
dispunând completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile.
Tribunalul Botoșani prin
sentința nr. 939 din 14 octombrie 2003 a admis acțiunea reclamantei, obligând
pârâta la plata sumei de 545.844.323 lei penalități de întârziere, 4.526.727
lei dobânzi legale calculate pentru perioada 30 iunie 2000-31 iulie 2000 și
53.652.433 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a
formulat apel pârâta susținând că penalitățile pot fi pretinse numai pentru
livrările efectuate pe baza unui contract care prevede o clauză penală, în speță,
numai livrările efectuate în perioada 4 august – 10 noiembrie 2000 sunt în
executarea contractului, cele efectuate ulterior fiind extracontractuale.
Curtea de Apel Iași, la care
a fost strămutată cauza prin decizia nr. 250 din 6 septembrie 2004 a respins
apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs în termen, pârâta SC J. SA Botoșani, solicitând admiterea
acestuia, casarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în
totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În recurs au fost invocate
următoarele motive:
Curtea de Apel Iași a
încălcat regulile de desfășurare a procesului civil, art. 304 pct. 5 C. proc.
civ., prin aceea că a trecut la judecarea cauzei fără a mai administrat proba
cu expertiză care fusese încuviințată de Curtea de Apel Suceava, deși prin încheierea
de strămutare nu s-a dispus ca actele procedurale îndeplinite până la acea dată
nu ar urma să fie păstrate.
Curtea de Apel Iași a
omis să arate motivul pentru care nu a mai administrat proba cu expertiză
admisă, ceea ce echivalează cu o nemotivare, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc.
civ.
Instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra următoarelor motive de fapt și drept invocate prin cererea de
apel (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.):
A. Contractul dintre părți a
încetat la 10 noiembrie 2000, iar livrările efectuate ulterior sunt
extracontractuale și pentru întârzieri în plata lor nu se pot acorda
penalitățile prevăzute în contract întrucât contractul nu a putut fi prelungit
tacit;
B. După casarea cu trimitere
în calea de atac a pârâtei, Tribunalul Botoșani nu putea lărgi cadrul procesual
inițial prin completarea acțiunii făcută de reclamantă și creând pârâtei astfel
o situație mai grea.
C. Instanțele au încălcat
dispozițiile art. 1110 C. civ. și art. 1113 C. civ., pentru motivele arătate la
pct. 3 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Examinând recursul prin
prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru
următoarele considerente.
În privința primului
motiv de recurs este de observat că, la primul termen de judecată a apelului,
în fața Curții de Apel Iași, după strămutarea pricinii, pârâta, prin
reprezentantul său „învederează instanței că nu mai are alte cereri prealabile,
solicitând cuvântul la fond”.
Împrejurarea că în aceste
condiții, curtea de apel nu a mai dispus efectuarea celei de a treia expertize
încuviințată anterior strămutării de către Curtea de Apel Suceava nu poate
constitui o încălcare a formelor de procedură, în sensul art. 105 alin. (2) C.
proc. civ.
Nici al doilea motiv de
recurs nu este întemeiat având în vedere cele arătate mai sus dar și faptul că pct.
7 al art. 304 C. proc. civ., vizează necuprinderea în considerentele hotărârii
a motivelor pe care se sprijină măsura sau măsurile dispuse de instanță prin
dispozitiv și nu motivarea măsurilor premergătoare judecății și care se
consemnează în încheieri interlocutorii sau în partea introductivă a hotărârii
(practica).
Este nefondat și al
treilea motiv de recurs întrucât instanța a analizat și s-a pronunțat explicit
asupra împrejurării invocate de pârâtă în apelul său că nu a avut loc o
prelungire tacită a contractului dintre părți și că livrările în discuție au
fost extracontractuale.
Pe de altă parte, după
casarea cu trimitere a cauzei, reclamanta nu a făcut o modificare a acțiunii
sale ci doar o majorare a câtimii obiectului cauzei în sensul art. 132 alin.
(2) pct. 2 C. proc. civ.
Instanța de apel a făcut
o corectă aplicare a legii atunci când a apreciat că raporturile contractuale dintre
părți nu au încetat după un an de la încheierea contractului nr. 97/2000 ci au
continuat să existe întrucât contractul nu a fost denunțat iar, potrivit art. 8
din acest contract „nedenunțarea contractului de părțile contractante conduce
la prelungirea tacită”.
Ca atare, raporturile
comerciale dintre părți au continuat să fie guvernate de prevederile
contractului menționat, inclusiv cele privitoare la penalități de întârziere și
deci instanțele nu au încălcat sau aplicat greșit prevederile art. 1110 și art.
1113 C. civ., acest motiv de recurs fiind și el nefondat.
Față de cele de mai sus,
Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă
recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să o oblige pe
recurentă la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta SC J. SA Botoșani, împotriva deciziei nr. 250 din 6
septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios
administrativ.
Obligă recurenta să
plătească intimatei suma de 6.502.484 lei cheltuieli de judecată.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 23 mai 2005.