ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8705/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, la 18 noiembrie

2003, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6069 din 10 octombrie 2003, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a refugiat în Ianosda, în august sau septembrie 1943 și s-a întors

după război.

Prin sentința civilă nr. 580/CA - PI

din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamantul C.A., împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 6069 din 10

octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a avut în vedere declarația martorului audiat, din care

rezultă că în perioada 1940 - 1945, reclamantul împreună cu familia sa, au fost

refugiați din localitatea de domiciliu, din motive etnice.

S-a mai avut în vedere și xerocopia

extrasului nr. 2435 din 8 mai 2003, eliberat de Direcția Județeană Bihor a

Arhivelor Naționale, din care rezultă că tatăl reclamantului, C.V., figurează

în indexul de evidență a refugiaților cu nr. fișei 196.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut că reclamantul

nu face dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de

refugiu în altă localitate.

S-a reținut că din actele depuse la

dosar, nu rezultă că tatăl reclamantei a fost însoțit de întreaga familie, în

refugiu și că declarațiile martorilor sunt neconcludente.

Recursul este întemeiat.

Față de neconcordanțele relevate de

recurentă, se reține că hotărârea instanței de fond este criticabilă în

privința stabilirii cu exactitate a situației de fapt.

De asemenea, în dispozitivul

hotărârii nu este precizată perioada în care reclamantul a fost strămutat, deci

perioada în care aceasta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru ca hotărârea să poată fi pusă în aplicare (executare).

În temeiul art. 129 alin. (4) și (5)

C. proc. civ. și art. 312 alin. (5) teza I din același cod, pentru lămurirea

acestor aspecte, se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu

trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, urmând a se suplimenta

probele și a se răspunde și celorlalte aspecte relevate de recurenta Casa

Județeană de Pensii Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 580/CA - PI din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2004.