ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2508/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 3 ianuarie 2005, petentul

S.M. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr.

2658/P/2004 din 3 decembrie 2004.

Petentul a motivat că,

intimata a consemnat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului,

agravându-și situația prin aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune mai

gravă (respectiv infracțiunea de omor calificat) decât pentru cea pentru care

s-ar face vinovat, situație în care se face vinovată de săvârșirea infracțiunii

de fals intelectual, prevăzută de art. 289, neglijență în serviciu, prevăzută

de art. 249 C. pen.

Prin sentința penală nr. 770

din 7 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins plângerea, soluție rămasă definitivă prin respingerea recursului de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 897 din 7 februarie

2005.

Împotriva acestei hotărâri

petentul a formulat recurs, susținând necesitatea admiterii, casării hotărârii,

anularea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului.

Curtea, analizând actele

dosarului, constată că, la data de 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel București,

secția I penală, a luat în dezbatere cauza. Având nevoie de timp pentru

deliberare, instanța a amânat pronunțarea, la data de 25 ianuarie 2005, urmând

ca la această dată să se pronunțe în cauză o sentință.

Analizând actele dosarului

se constată că în fapt s-a pronunțat o încheiere.

Potrivit prevederilor art.

311 C. proc. pen., hotărârea prin care cauza soluționată de prima instanță de judecată

sau prin care se dezinvestește fără a soluționa cauza se numește sentință.

Cum în cauză, instanța s-a

pronunțat printr-o încheiere, Curtea constatând că hotărârea este contrară

legii, potrivit cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., va admite recursul declarat și în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel București.

Văzând și prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de petiționarul S.M.

împotriva încheierii nr. 8 din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Casează încheierea

sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 aprilie 2005.