ÎCCJ, Decizia nr. 239/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 223 din 19

octombrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.D., având

ca obiect obligarea A.N.T. București, la eliberarea atestatului de ghid și

plata de daune cominatorii, în contradictoriu cu Direcția Generală Autorizare

și Control în Turism din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului și a obligat pârâta să elibereze reclamantului, atestatul de ghid în

turism.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 213

din 18 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 8380/2004, a admis recursul

declarat de pârâta A.N.T. împotriva hotărârii primei instanțe și a modificat

sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul

S.D., ca neîntemeiată.

Prin aceeași decizie,

recursul declarat de reclamantul menționat împotriva sentinței nr. 223 din 19

octombrie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a fost respins, ca nefondat.

Prin decizia nr. 3128 din 17

mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de reclamant împotriva hotărârii instanței de control judiciar.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, reclamantul S.D. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din

cazurile de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ.

Recurentul a precizat că

motivele recursului vor fi expuse la primul termen de judecată, fixat pentru

judecarea căii de atac exercitate.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9 judecători a

fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția de contencios

administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de

reclamantul S.D. împotriva unei decizii pronunțate în recurs, de către aceeași

secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată, așadar, că

secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nu a judecat procesul în primă instanță, ci în calea extraordinară a

contestației în anulare, prin care era vizată retractarea unei hotărâri

irevocabile pronunțate în recurs de aceeași instanță.

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și

hotărârea atacată”.

Cum hotărârea dată în recurs este

irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. și, în consecință,

nesusceptibilă de a fi atacată, potrivit art. 299 din același cod, cu un nou

recurs, nici hotărârea dată în contestație nu este supusă acestei căi de atac.

Pe de altă parte,

soluționarea căii de atac cu care a fost sesizat, excede competenței atribuite

Completului de 9 judecători, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004,

limitată la examinarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate

în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, hotărârea atacată nu

face parte dintre cele determinate de dreptul comun, prin art. 299 C. proc.

civ., sau de legea specială, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004,

raportat la art. 4 din același cod, care pot fi reformate prin exercitarea căii

de atac a recursului.

Or, recunoașterea unei căi

de atac, în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesual-civilă

constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de contestatorul S.D. împotriva deciziei nr. 3128 din 17 mai 2005, pronunțată

de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în dosarul nr. 329/2005, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2005.