ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1122/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1122/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 4
noiembrie 2003, reclamantul S.C. a chemat în judecată Ministerul Justiției,
Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camera Executorilor
Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând obligarea pârâților
să-i recunoască dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc și să
dispună înființarea unui birou pe lângă Judecătoria Brăila.
În motivarea cererii, reclamantul a
arătat că a activat ca ofițer superior, cu studii juridice, având dreptul de a
profesa ca executor judecătoresc, întrucât stagiul efectuat în funcțiile
militare, este echivalent stagiului specific funcțiilor juridice.
Prin sentința civilă nr. 194 din 22
decembrie 2003, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că potrivit Legii nr. 188/2000, pentru exercitarea profesiei
de executor judecătoresc, este obligatorie promovarea unui examen, pârâții
nerefuzând reclamantului, dreptul de a se înscrie și de a susține o asemenea
probă.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, reclamantul S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că
instanța a ignorat prevederile H.C.M. nr. 779/1961 privind echivalarea
funcțiilor militare, act normativ care recunoaște cadrelor militare trecute în
rezervă, dreptul de a practica orice funcție, meserie sau specialitate, pentru
care dețin acte doveditoare.
Cât privește dispoziția cuprinsă în art.
15 lit. g) din Legea nr. 188/2000, susținerea examenului pentru exercitarea
profesiei de executor judecătoresc nu este obligatorie pentru toate persoanele
care au îndeplinit timp de 3 ani, o funcție de specialitate juridică.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi
respins ca atare.
Nu se poate nega faptul că, în
conformitate cu prevederile H.C.M. nr. 779/1961, perioada în care reclamantul a
lucrat ca ofițer activ, echivalează cu stagiul în funcții juridice. Reclamantul
îndeplinește condiția exercitării minimum 3 ani a unei funcții juridice, cerută
de prevederile art. 15 lit. g) din Legea nr. 188/2000, a executorilor
judecătorești, dar acest text de lege impune și cerința promovării examenului
de admitere în profesia de executor judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, susținerea
examenului este obligatorie, neavând caracter facultativ, astfel cum motivează
reclamantul în recursul său, împrejurare în raport cu care sentința pronunțată
de Curtea de Apel Galați este legală și temeinică.
Față de cele expuse mai sus, Curtea
va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C.,
împotriva sentinței civile nr. 194/F din 22 decembrie 2003, a Curții de Apel
Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 februarie 2005.