ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 301/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 351/44/2007 din 22 februarie 2007, reclamantul P.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții U.N.E.J. și M.J., obligarea acestora la constatarea faptului că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcției de executor judecătoresc. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a promovat la data de 2 septembrie 2000 examenul pentru ocuparea unor posturi vacante de executor judecătoresc, iar în anul 2006, cu ocazia organizării unui alt concurs, a solicitat autorităților pârâte să dispună numirea sa într-o funcție vacantă de executor judecătoresc, în considerarea rezultatelor obținute la examenul din anul 2000, ambele autorități publice refuzându-i acest drept.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 53 din 15 mai 2007, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P.I.M. în contradictoriu cu pârâții U.N.E.J. și M.J. În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada vătămării sale într-un drept recunoscut de lege, respectiv nu a făcut dovada că în anul 2000, fiind clasat la poziția 43 cu media 7,85, a fost admis pe un post vacant de executor judecătoresc. Împotriva cestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.I.M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, reclamantul - recurent a arătat că Instanța de Fond nu a răspuns în nici un fel primului capăt de cerere, care privea refuzul de rezolvare a cererilor adresate pârâtelor și a soluționat netemeinic capătul de cerere privind constatarea îndeplinirii condițiilor legale pentru exercitarea funcției de executor judecătoresc.

Recurentul - reclamant a mai arătat că deși potrivit art. 12 și art. 13 din Legea nr. 554/2004, sarcina probei revenea în exclusivitate pârâtelor, Instanța nu și-a exercitat rolul activ și nu a obligat pârâtele să depună întreaga documentație care a fundamentat actele acestora. De asemenea, a arătat că soluția este lipsită de fundament, pentru că art. 11 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1123/ C din 23 mai 2000 impunea pârâților obligația de a-l numi în funcția de executor judecătoresc, pe un post vacant, dovada promovării examenului de admitere în profesie fiind făcută prin tabelul cu rezultatele obținute, prin recunoașterea făcută prin întâmpinarea pârâtei U.N.E.J.

și prin chestionarul de examen din septembrie 2000. În ceea ce privește dreptul ocrotit de lege, recurentul - reclamant a arătat că pârâtele nu și-au exercitat competența legală de a supune spre validare cererea sa conform art. 6 alin. (1 1 ) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, nu i-au comunicat conținutul documentației supuse validării și au refuzat să-i recunoască dreptul câștigat prin promovarea examenului de admitere în profesie. Prin întâmpinarea depusă la dosar, U.N.E.J. a solicitat menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arătând, în esență, că pentru ocuparea unui post de executor judecătoresc Legea nr. 188/2000 și Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, completate și modificate, prevăd organizarea anuală a unor examene de admitere în profesie.

La rândul său, intimatul - pârât Ministerul Justiției a depus la dosar o întâmpinare prin care a răspuns motivelor de recurs, arătând următoarele: - prima Instanță a calificat corect obiectul acțiunii ca fiind materializarea rezultatului examenului pentru ocuparea unor posturi vacante de executor judecătoresc organizat în luna septembrie 2000, Instanța având dreptul să califice obiectul unei cereri în justiție și să identifice temeiul juridic corect în virtutea rolului său activ și ținând seama de prevederile art. 84 C. proc. civ.; - în sentința atacată s-a reținut în mod corect inexistența unui drept al reclamantului de a fi numit în funcția de executor judecătoresc ca urmare a concursului din data de 2 septembrie 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, în condițiile în care deși a avut o medie superioară limitei minime, s-a clasat pe poziția 44 și nu s-a încadrat în numărul de posturi vacante existent la acea dată la Instanțele judecătorești.

Intimatul - pârât a anexat întâmpinării o serie de înscrisuri privind desfășurarea concursului organizat la data de 2 septembrie 2000: tabelul cu rezultatele concursului, lista posturilor vacante de executor judecătoresc, procesul - verbal încheiat de comisia de organizare în sala în care s-a desfășurat concursul, Ordinele nr. 2828/C/2000, 2748/C/2000, 2746/C/2000, 2827/C/2000 și 2815/C/2000, prin care M.J. i-a numit în funcție pe unii dintre candidații admiși în urma concursului în discuție și cererea prin care una dintre candidate a renunțat la postul pentru care optase. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de proba cu înscrisuri administrată în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Recurentul - reclamant a învestit Instanța de contencios administrativ cu o acțiune îndreptată împotriva refuzului, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii sale de numire în funcția de executor judecătoresc, ca urmare a promovării unui concurs de admitere în profesie pe care l-a susținut la data de 2 septembrie 2000. Calificarea pe care Instanța de Fond a dat-o obiectului acțiunii este corectă în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) și alin. (8) din Legea contenciosului administrativ, specificul acțiunii în contencios administrativ făcând ca analiza existenței sau inexistenței vătămării într-un drept sau într-un interes legitim să nu poată fi disociată de verificarea caracterului nejustificat al refuzului rezolvării cererii.

În consecință, nu poate fi reținută o nepronunțare asupra unuia dintre capetele de cerere, așa cum se susține în primul motiv de recurs. În ceea ce privește conținutul raportului de drept administrativ dedus judecății, Înalta Curte constată că refuzul nejustificat de a soluționa o cerere adresată unei autorități publice era definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării Instanței, drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea, excesul de putere constând, potrivit art. 2 alin. (1) lit. m), în exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau lege.

Cererea a cărei nerezolvare o invocă recurentul - reclamant a fost adresată M.J. la data de 21 august 2006 și a avut drept obiect numirea sa în funcție pe unul dintre posturile vacante de executor judecătoresc definitiv existente la Camera executorilor de pe lângă Curtea de Apel Galați, în circumscripția Judecătoriei Aiud. În motivarea cererii, petentul a invocat prevederile art. 15 lit. g) și ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și a arătat că îndeplinește condițiile legale, întrucât a promovat concursul organizat la data de 2 septembrie 2000 și are o vechime de 6 ani în funcții de specialitate juridică. Prin adresa din 2006 i s-a răspuns că în data de 06 octombrie 2006 urma a fi organizat un concurs de admitere în profesie, condițiile de numire fiind cele prevăzute de art. 15 din Legea nr. 188/2000.

Ulterior, recurentul - reclamant a revenit cu o serie de cereri adresate atât M.J. cât și U.N.E.J. din România, primind răspunsuri cu referire la condițiile prevăzute de Legea nr. 188/2000 și de Regulamentul de punere în aplicare a legii. Prin adresa din 21 septembrie 2006, M.J. - D.P.M., Notari Publici, Executori, Traducători și Interpreți i-a răspuns în detaliu, comunicându-i că promovarea concursului din data de 2 septembrie 2000 nu poate fundamenta numirea în profesie potrivit dispozițiilor art. 15 lit. g) și ale art. 16 din Legea nr. 188/2000, întrucât concursul respectiv s-a desfășurat anterior intrării în vigoare și punerii în aplicare a Legii nr. 188/2000, publicată în M. Of. nr. 559 din 10 noiembrie 2000. Într-adevăr, concursul a fost organizat în temeiul Regulamentului aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1123/ C din 23 mai 2000, publicat în M. Of.

nr. 254/2000, iar numirea în funcție s-a făcut, conform ordinelor depuse în copie la dosarul de recurs, în temeiul art. 140 din Legea nr. 92/1992, în vigoare la acea dată, când executorii judecătorești făceau parte din personalul Instanțelor. În temeiul art. 8 alin. (5) din Regulament, erau admiși candidați care au obținut cel puțin media 7, fără a avea mai puțin de nota 5 la fiecare probă, în limita locurilor vacante. De asemenea, art. 10 din Regulament prevedea că angajarea candidaților reușiți la concurs/ examen se făcea în ordinea notelor obținute și în limita posturilor vacante. Apărările M.J., în sensul că recurentul - reclamant, situat pe poziția 44 cu media 7,85, nu s-a încadrat în limita posturilor vacante, nu au fost infirmate prin nici un demers efectuat de persoana în cauză după finalizarea concursului.

Dimpotrivă, acesta a rămas în pasivitate până în luna august 2006, când a formulat cererea de numire în funcție potrivit noii legi. Potrivit principiului, „tempus regit actum”, o situație juridică nu poate genera însă decât acele efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare la data producerii ei, astfel încât răspunsurile prin care intimații - pârâți i-au comunicat recurentului - reclamant condițiile prevăzute de noile prevederi legale și l-au îndrumat să se înscrie la examenele de admitere în profesie organizate anual potrivit Legii nr. 188/2000 și Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 nu au caracterul unui refuz nejustificat în accepțiunea Legii nr. 554/2004. Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să respinsă recursul ca nefondat, constatând că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I.M. împotriva sentinței nr. 53 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.