ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Galați, la 17 decembrie 2003, G.E. a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 163 din 3 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Galați, solicitând casarea hotărârii atacate și anularea procesului-verbal nr.

135748 din 13 noiembrie 2000, a procesului-verbal nr. 135903 din 4 decembrie

2000 și reținerea că este admisă la examen.

În motivarea recursului, petenta a

susținut că în mod ilegal la atestatul susținut de ea în 13 noiembrie 2000,

reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu a fost prezent,

ceea ce a determinat acordarea unor note foarte mici de către președintele

comisiei care avea numai atribuția de supraveghere a modului în care se

desfășura examenul.

A mai susținut petenta că a

contestat rezultatul examenului și în loc de a se soluționa contestația, a fost

convocată din nou la o examinare, după 10 zile, conform adresei nr. 135893 din

30 noiembrie 2000.

Recurenta a mai precizat că nu s-a

consemnat de secretara comisiei, întrebările și răspunsurile sale la interviu,

precum și faptul că în locul d-nei A.C., ca reprezentată a Prefecturii Vrancea,

a fost trecut dl. E.C., ca membru în comisie. Așa fiind, recurenta a susținut

că asupra sa s-au comis abuzuri și că nu este de acord nici cu motivarea

hotărârii atacate, întrucât nu s-a sesizat că nota 8 de pe lucrarea scrisă, a

fost acordată după contestație și nici cu faptul că instanța de judecată nu a

reținut anularea concursului, pentru că nu a fost trecută nota dispusă de B.D.,

membru al comisiei de examinare.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că la 3 noiembrie 2003, Curtea de Apel Galați a

pronunțat sentința nr. 163 din 3 noiembrie 2003, prin care s-a respins, ca

nefondată, acțiunea recurentei-reclamante G.E., în contradictoriu cu Agenția

Națională pentru Consultanță Agricolă București și pârâtul Consiliul Județean

Vrancea (ca succesor al pârâtei Agenția Națională pentru Consultanță Agricolă

București).

S-a reținut de instanța de fond că

prin acțiunea înregistrată sub nr. 68/2001, reclamanta G.E. a chemat în

judecată pe pârâta Agenția Națională de Consultanță Agricolă București,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze rezultatul

examenului de atestare pe post pentru funcția de contabil-șef și să se constate

că a reușit la acest examen organizat de către pârâtă, în temeiul H.G. nr.

452/2000.

Prin sentința nr. 55 din 26 martie

2001, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea reclamantei pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile. Prin decizia nr. 543 din 11 februarie

2003, s-a admis recursul, s-a casat sentința nr. 55/2001, a Curții de Apel

Galați, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Galați a reținut că potrivit art. 6 din H.G. nr. 452/2000, din comisia de

atestare a conducătorilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor

sau ale altor organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale vor face

parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, numit din oficiu prin ordin.

În cauză, a reținut instanța de

fond, prin Ordinul din 9 noiembrie 2000, din partea Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici a fost desemnat să facă parte din comisie, numitul B.D.

S-a emis, de asemenea, decizia nr. 38 din 8 septembrie 2000, de Ministerul

Agriculturii și Alimentației - Agenția Națională de Consultanță Agricolă,

privind numele celorlalți membri ai comisiei.

Instanța de fond a reținut că art.

13 din H.G. nr. 452/2000 este respectat, atât cu referire la procesul-verbal

nr. 135748 din 3 noiembrie 2000, cât și de procesul-verbal din 4 decembrie

2000, iar procesul-verbal din 13 noiembrie 2000 este întocmit în condițiile

legii, până la înscrierea în fals.

Din analiza actelor cauzei, în

raport cu motivele de recurs formulate și sentința atacată în cauză, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și

temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.

În condițiile Legii nr. 188/1999,

O.G. nr. 82/2000 și H.G. nr. 452/2000, s-a organizat examenul de atestare pe

post a funcționarilor care ocupau funcții publice de conducere în cadrul

Agenției Naționale de Consultanță Agricolă. La lucrarea scrisă,

recurenta-reclamantă a fost notată potrivit procesului-verbal nr. 1357481 din

13 noiembrie 2000, cu nota finală 6,35, calculată prin media pe fiecare probă,

notă ce a fost sub baremul minim 7, stabilit potrivit art. 12 pct. 2 din H.G.

nr. 452/2000.

Comunicarea acestui rezultat s-a

făcut cu adresa O.J.C.A. Vrancea nr. 1249 din 17 noiembrie 2000, conform art.

12 pct. 3.

La 20 noiembrie 2000,

recurenta-reclamantă a depus la intimata-pârâtă Agenția Națională pentru

Consultanță Agricolă, contestație, nefiind de acord cu rezultatul obținut la

examenul de atestare.

În vederea soluționării contestației,

a reanalizării lucrării scrise, contestatoarea a fost convocată la susținerea

atestatului pe postul funcției publice (proba orală neputându-se face pe

același bilet extras cu nr. 4).

Întrucât recurenta-reclamantă a

refuzat să răspundă la întrebările puse de membrii comisiei, mai puțin

întrebările puse de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,

la care, însă, a răspuns insuficient, Comisia a hotărât menținerea notelor de

la primul examen, deci recurenta nu a promovat examenul de atestare.

Recurenta consideră că a fost

vătămată la acest examen, invocând susțineri care, însă, nu se verifică din

actele cauzei, așa cum a stabilit instanța de fond.

Este relevantă cererea recurentei

privind contestația formulată împotriva notării la lucrarea scrisă pe care a

apreciat-o personal, ca foarte bună, dar a considerat că este victima unor

răfuieli politice, situație ce nu are corespondent în probele cauzei.

Mai mult, din cuprinsul acestei

contestații, rezultă chiar că recurenta-reclamantă a ales să facă propriile

reguli privind desfășurarea reexaminării.

Sub acest aspect, a confirmat

susținerea intimatei, că nu a vrut să răspundă decât la întrebările

reprezentantului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și doar în măsura

în care a considerat ea, „din politețe”, cum a precizat petenta în cerere.

Deci, pe de o parte, recurenta a

confirmat prezenta reprezentantului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

în comisia de examinare, iar pe de altă parte a confirmat și faptul că și-a

asumat riscul ca prin nerăspunderea la întrebările puse, să se mențină notarea

inițială, care era sub baremul de promovare a examenului.

Este de observat că

recurenta-reclamantă a formulat și plângere penală împotriva președintelui

comisiei de reexaminare, G.L. și a secretarei comisiei, S.E., invocând aceleași

motive, ca și în cauza de față, cerând în finalul petiției chiar reexaminarea

lucrării scrise.

Prin rezoluția nr. 603/2005,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a dispus neînceperea urmăririi penale

față de persoanele reclamate, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată de G.E.

împotriva acestei rezoluții, conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de

Judecătoria Focșani, prin sentința nr. 2305 din 5 august 2005, soluție

menținută și de Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 494 din 30

septembrie 2005.

Deci, în 13 noiembrie 2000, așa cum

rezultă din procesul-verbal, B.D., reprezentantul Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici a fost prezent în comisia de examinare, iar pe 4

decembrie 2000, acesta a fost, de asemenea, prezent. Din cuprinsul acestui

proces-verbal rezultă și întrebările și răspunsurile recurentei la 2, din cele

3 întrebări puse de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,

B.D. și la care petenta a optat să răspundă.

Există, de asemenea, mențiunea în

acest act că petenta a refuzat să răspundă la celelalte întrebări ale

celorlalți membri ai comisiei de examinare.

Și compunerea comisiei de examinare

a fost întocmită corect, așa cum rezultă din decizia nr. 38 din 8 septembrie

2000, emisă de Agenția Națională de Consultanță Agricolă.

Așa fiind, constatându-se că

recursul declarat este neîntemeiat, hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.E.

împotriva sentinței civile nr. 163 din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.