ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, la 17 decembrie 2003, G.E. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 163 din 3 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați, solicitând casarea hotărârii atacate și anularea procesului-verbal nr. 135748 din 13 noiembrie 2000, a procesului-verbal nr. 135903 din 4 decembrie 2000 și reținerea că este admisă la examen. În motivarea recursului, petenta a susținut că în mod ilegal la atestatul susținut de ea în 13 noiembrie 2000, reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu a fost prezent, ceea ce a determinat acordarea unor note foarte mici de către președintele comisiei care avea numai atribuția de supraveghere a modului în care se desfășura examenul.

A mai susținut petenta că a contestat rezultatul examenului și în loc de a se soluționa contestația, a fost convocată din nou la o examinare, după 10 zile, conform adresei nr. 135893 din 30 noiembrie 2000. Recurenta a mai precizat că nu s-a consemnat de secretara comisiei, întrebările și răspunsurile sale la interviu, precum și faptul că în locul d-nei A.C., ca reprezentată a Prefecturii Vrancea, a fost trecut dl. E.C., ca membru în comisie. Așa fiind, recurenta a susținut că asupra sa s-au comis abuzuri și că nu este de acord nici cu motivarea hotărârii atacate, întrucât nu s-a sesizat că nota 8 de pe lucrarea scrisă, a fost acordată după contestație și nici cu faptul că instanța de judecată nu a reținut anularea concursului, pentru că nu a fost trecută nota dispusă de B.D., membru al comisiei de examinare.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la 3 noiembrie 2003, Curtea de Apel Galați a pronunțat sentința nr. 163 din 3 noiembrie 2003, prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea recurentei-reclamante G.E., în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Consultanță Agricolă București și pârâtul Consiliul Județean Vrancea (ca succesor al pârâtei Agenția Națională pentru Consultanță Agricolă București). S-a reținut de instanța de fond că prin acțiunea înregistrată sub nr. 68/2001, reclamanta G.E. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Consultanță Agricolă București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze rezultatul examenului de atestare pe post pentru funcția de contabil-șef și să se constate că a reușit la acest examen organizat de către pârâtă, în temeiul H.G.

nr. 452/2000. Prin sentința nr. 55 din 26 martie 2001, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Prin decizia nr. 543 din 11 februarie 2003, s-a admis recursul, s-a casat sentința nr. 55/2001, a Curții de Apel Galați, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galați a reținut că potrivit art. 6 din H.G. nr. 452/2000, din comisia de atestare a conducătorilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor sau ale altor organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale vor face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, numit din oficiu prin ordin. În cauză, a reținut instanța de fond, prin Ordinul din 9 noiembrie 2000, din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a fost desemnat să facă parte din comisie, numitul B.D.

S-a emis, de asemenea, decizia nr. 38 din 8 septembrie 2000, de Ministerul Agriculturii și Alimentației - Agenția Națională de Consultanță Agricolă, privind numele celorlalți membri ai comisiei. Instanța de fond a reținut că art. 13 din H.G. nr. 452/2000 este respectat, atât cu referire la procesul-verbal nr. 135748 din 3 noiembrie 2000, cât și de procesul-verbal din 4 decembrie 2000, iar procesul-verbal din 13 noiembrie 2000 este întocmit în condițiile legii, până la înscrierea în fals. Din analiza actelor cauzei, în raport cu motivele de recurs formulate și sentința atacată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.

În condițiile Legii nr. 188/1999, O.G. nr. 82/2000 și H.G. nr. 452/2000, s-a organizat examenul de atestare pe post a funcționarilor care ocupau funcții publice de conducere în cadrul Agenției Naționale de Consultanță Agricolă. La lucrarea scrisă, recurenta-reclamantă a fost notată potrivit procesului-verbal nr. 1357481 din 13 noiembrie 2000, cu nota finală 6,35, calculată prin media pe fiecare probă, notă ce a fost sub baremul minim 7, stabilit potrivit art. 12 pct. 2 din H.G. nr. 452/2000. Comunicarea acestui rezultat s-a făcut cu adresa O.J.C.A. Vrancea nr. 1249 din 17 noiembrie 2000, conform art. 12 pct. 3. La 20 noiembrie 2000, recurenta-reclamantă a depus la intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Consultanță Agricolă, contestație, nefiind de acord cu rezultatul obținut la examenul de atestare.

În vederea soluționării contestației, a reanalizării lucrării scrise, contestatoarea a fost convocată la susținerea atestatului pe postul funcției publice (proba orală neputându-se face pe același bilet extras cu nr. 4). Întrucât recurenta-reclamantă a refuzat să răspundă la întrebările puse de membrii comisiei, mai puțin întrebările puse de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, la care, însă, a răspuns insuficient, Comisia a hotărât menținerea notelor de la primul examen, deci recurenta nu a promovat examenul de atestare. Recurenta consideră că a fost vătămată la acest examen, invocând susțineri care, însă, nu se verifică din actele cauzei, așa cum a stabilit instanța de fond.

Este relevantă cererea recurentei privind contestația formulată împotriva notării la lucrarea scrisă pe care a apreciat-o personal, ca foarte bună, dar a considerat că este victima unor răfuieli politice, situație ce nu are corespondent în probele cauzei. Mai mult, din cuprinsul acestei contestații, rezultă chiar că recurenta-reclamantă a ales să facă propriile reguli privind desfășurarea reexaminării. Sub acest aspect, a confirmat susținerea intimatei, că nu a vrut să răspundă decât la întrebările reprezentantului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și doar în măsura în care a considerat ea, „din politețe”, cum a precizat petenta în cerere.

Deci, pe de o parte, recurenta a confirmat prezenta reprezentantului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în comisia de examinare, iar pe de altă parte a confirmat și faptul că și-a asumat riscul ca prin nerăspunderea la întrebările puse, să se mențină notarea inițială, care era sub baremul de promovare a examenului. Este de observat că recurenta-reclamantă a formulat și plângere penală împotriva președintelui comisiei de reexaminare, G.L. și a secretarei comisiei, S.E., invocând aceleași motive, ca și în cauza de față, cerând în finalul petiției chiar reexaminarea lucrării scrise. Prin rezoluția nr. 603/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată de G.E. împotriva acestei rezoluții, conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de Judecătoria Focșani, prin sentința nr. 2305 din 5 august 2005, soluție menținută și de Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 494 din 30 septembrie 2005. Deci, în 13 noiembrie 2000, așa cum rezultă din procesul-verbal, B.D., reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a fost prezent în comisia de examinare, iar pe 4 decembrie 2000, acesta a fost, de asemenea, prezent. Din cuprinsul acestui proces-verbal rezultă și întrebările și răspunsurile recurentei la 2, din cele 3 întrebări puse de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, B.D. și la care petenta a optat să răspundă.

Există, de asemenea, mențiunea în acest act că petenta a refuzat să răspundă la celelalte întrebări ale celorlalți membri ai comisiei de examinare. Și compunerea comisiei de examinare a fost întocmită corect, așa cum rezultă din decizia nr. 38 din 8 septembrie 2000, emisă de Agenția Națională de Consultanță Agricolă. Așa fiind, constatându-se că recursul declarat este neîntemeiat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.E. împotriva sentinței civile nr. 163 din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.