ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3493/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3493/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 120/2007 pronunțată la data
de 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P.I.M., în
contradictoriu cu pârâta U.N.E.J.R., obiectul acțiunii constituindu-l cererea
reclamantului de obligare a pârâtei să valideze numirea sa în funcția de
executor judecătoresc, urmând a face propunere către Ministrul Justiției pentru
a-l numi în această funcție.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut că într-adevăr în anul 2002 la concursul organizat de
pârâtă și Ministerul Justiției, reclamantul a obținut media 7,85 și s-a clasat
pe locul 43, dar nu rezultă că ar fi fost admis în limita locurilor
disponibile.
Pe de altă parte, reține
instanța de fond, între părți a mai existat un litigiu având ca obiect
constatarea faptului că reclamantul ar îndeplini condițiile legale pentru a
exercita funcția de executor judecătoresc, litigiu în care figura ca parte și
Ministerul Justiției și care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 53 din
15 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care s-a respins acțiunea
reclamantului ca nefondată.
Motivarea instanței de fond
s-a bazat pe aceeași constatare în sensul că deși reclamantul a obținut nota
7,85 și s-a clasat la poziția 43, din nici o probă nu rezultă că a fost
declarat admis.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
susținând în esență că:
- instanța de fond s-a
pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, făcând referire la o altă
cauză și apreciind că nu face dovada faptului că a fost admis în funcția de
executor judecătoresc în limita unor posturi disponibile, refuzându-i astfel
dreptul la un proces echitabil;
- instanța de fond s-a
pronunțat asupra cererii sale de validare în locul pârâtei U.N.E.J.R.;
- nu și-a exercitat rolul
activ și i-a impus să facă dovezi în sensul celor solicitate, când în realitate
această sarcină revenea pârâtei în exclusivitate;
- în mod greșit și-a motivat
hotărârea pe soluția pronunțată într-o altă cauză.
Recurentul și-a întemeiat
recursul pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3041 C.
proc. civ.
Intimata - pârâtă U.N.E.J.R.
a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea
sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat și va
fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În fapt, recurentul -
reclamant P.I.M. a participat la concursul de admitere în funcția de executor
judecătoresc, organizat de Ministerul Justiției în luna septembrie 2000.
Condițiile și criteriile
legale de admitere la concurs au fost stabilite de Ministerul Justiției în
exclusivitate, pentru că la acea dată nu era constituită U.N.E.J.R., aceasta
începându-și activitatea abia la 10 mai 2001 în baza Legii nr. 188/2000 privind
executorii judecătorești.
În prezenta cauză,
recurentul - reclamant nu a mai chemat în judecată și Ministerul Justiției,
acesta fiind parte în dosarul cu nr. 351/44/2007 al Curții de Apel Galați care
prin sentința civilă nr. 53 din 15 mai 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de reclamant, acțiune al cărei obiect, așa cum precizează și
recurentul a fost acela de a se constata îndeplinirea condițiilor legale pentru
exercitarea funcției de executor judecătoresc, obiect aproximativ asemănător
celui din prezenta cauză.
Recurentul - reclamant își întemeiază
recursul pe dispozițiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ,
dispoziții care reglementează calea de atac a recursului în contencios
administrativ și pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. (neindicând vreuna din
cauzele de casare sau modificare) și art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs formulate
sunt prezentate la modul general și ele se referă la neexercitarea rolului
activ de către instanță, refuzul de a i se asigura dreptul la un proces
echitabil cât și faptul că instanța s-ar fi pronunțat asupra unui lucru care nu
s-a cerut respectiv asupra cererii sale de validare, când în realitate asupra
acestui aspect trebuie să se pronunțe U.N.E.J.R.
Nici unul din aceste motive
de recurs nu este întemeiat, pentru că era normal ca instanța de fond să
analizeze dacă recurentul - reclamant întrunea condițiile pentru a fi validat
și numit în funcția de executor judecătoresc, obligarea U.N.E.J.R. la validarea
sa pentru această funcție și înaintarea propunerii către Ministrul Justiției
pentru numire, fiind o consecință a îndeplinirii acestor condiții.
Or, recurentul - reclamant,
nu a făcut dovezi în sensul că ar fi fost admis la concursul din luna
septembrie 2000, el fiind singurul în măsură să producă aceste dovezi de vreme
ce concursul la care a participat a fost organizat de Ministerul Justiției care
nu este parte în acest proces.
Recurentului - reclamant nu
i s-a refuzat dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare și
posibilitatea de a face dovada solicitărilor sale pentru că dosarul a mai avut
un termen de judecată anterior celui de soluționare în fond a cauzei când din
lipsa părților cauza a fost suspendată.
Cum acesta nu a făcut dovada
susținerilor din acțiune în sensul că a fost admis la concursul organizat în
luna septembrie 2000 pentru postul de executor judecătoresc, în lipsa unor
astfel de dovezi în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată
acțiunea sa, considerând că nu poate fi obligat pârâtul să valideze și să propună
Ministrului Justiției numirea sa ca executor judecătoresc
De altfel,așa cum s-a mai
precizat, recurentul - reclamant a mai cerut și printr-o altă acțiune a se
constata că îndeplinește condițiile de numire ca executor judecătoresc, la acea
dată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, acțiunea fiindu-i respinsă prin
sentința civilă nr. 53 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Galați.
Constatând că instanța de
fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și a pronunțat o
sentință legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat
de reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.I.M. împotriva sentinței civile nr. 120 din 31 octombrie 2007 a Curții de
Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2008.