ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2881/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 221/2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamantul P.L., având ca obiect anularea Ordinului Ministerului Justiției nr. 3762/C din 23 decembrie 2003, privind suspendarea sa din funcția de executor judecătoresc. Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond a reținut că, față de faptul trimiterii în judecată a reclamantului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, cu nr. 485/P/2003, Ministerul Justiției avea obligația legală de a dispune măsura suspendării din funcție a acestuia, conform art. 47 din Legea nr. 188/2000.

Neexistând motive de formă și nici de fond pentru anularea acestui ordin, a cărui oportunitate nu poate fi pusă în discuție în cadrul contenciosului administrativ, prima instanță a apreciat ca nefondată, acțiunea introductivă. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamantul, care a adus acesteia următoarele critici: Prin emiterea ordinului contestat au fost încălcate dispozițiile speciale ale Legii nr. 188/2000 care prevăd obligativitatea ministerului de a-l întocmi și transmite, precum și dispozițiile H.G. nr. 734/1993, care prevăd posibilitatea delegării unei alte persoane în scopul emiterii ordinelor, delegare ce se realizează, însă, tot pe baza unui ordin dat în acest scop.

Cum în speță, ordinul a fost emis de secretarul de stat, fără să existe un ordin de delegare în acest scop, în opinia recurentului, ordinul contestat este nul. O altă critică se referă la ignorarea de către prima instanță, a principiului neretroactivității efectelor actului administrativ, determinat de faptul că ordinul în litigiu fiind emis ulterior începerii cercetărilor penale, el nu mai putea produce efecte juridice retroactiv. Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate. Astfel, ordinul contestat, așa după cum în mod corect a reținut instanța de fond, a fost emis de către ministru și doar semnătura este a secretarului de stat care semnează pentru acesta.

Prin urmare, din punct de vedere formal, actul administrativ contestat respectă condițiile impuse de prevederile art. 71 din Legea nr. 188/2000, fapt ce face să nu fie îndeplinit nici unul din cazurile de nulitate ale acestuia. Cum pentru simpla semnare a actului, nici o dispoziție legală nu impune emiterea unui ordin de delegare, rezultă că nici această critică nu este fondată. Cât privește neretroactivitatea actului administrativ, se constată că potrivit art. 1 din ordinul contestat, efectele juridice ale acestuia au fost dispuse începând de la data semnării actului și nu eventual, de la o dată anterioară emiterii lui. Doar în acest ultim caz s-ar fi putut vorbi despre principiul neretroactivității actului.

Cum în speță, nu este vorba de o astfel de situație și cum nu prezintă nici o relevanță faptul emiterii ordinului ulterior începerii urmăririi penale, sub aspectul respectării principiului neretroactivității actului, rezultă că nici această critică nu este fondată. Pe cale de consecință, pentru faptul neîndeplinirii nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prezenta cale de atac se va respinge ca nefondată. În situația în care hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauza penală, va fi una definitivă de achitare, recurentul va avea posibilitatea recuperării pe cale civilă a eventualelor drepturi pierdute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinței civile nr. 221 din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.