ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2881/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 221/2004,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea

introdusă de reclamantul P.L., având ca obiect anularea Ordinului Ministerului

Justiției nr. 3762/C din 23 decembrie 2003, privind suspendarea sa din funcția

de executor judecătoresc.

Pentru a pronunța aceste

hotărâri, instanța de fond a reținut că, față de faptul trimiterii în judecată

a reclamantului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila,

cu nr. 485/P/2003, Ministerul Justiției avea obligația legală de a dispune

măsura suspendării din funcție a acestuia, conform art. 47 din Legea nr. 188/2000.

Neexistând motive de formă și nici de fond pentru anularea acestui ordin, a

cărui oportunitate nu poate fi pusă în discuție în cadrul contenciosului

administrativ, prima instanță a apreciat ca nefondată, acțiunea introductivă.

Împotriva acestei sentințe,

în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs,

reclamantul, care a adus acesteia următoarele critici:

Prin emiterea ordinului

contestat au fost încălcate dispozițiile speciale ale Legii nr. 188/2000 care

prevăd obligativitatea ministerului de a-l întocmi și transmite, precum și

dispozițiile H.G. nr. 734/1993, care prevăd posibilitatea delegării unei alte

persoane în scopul emiterii ordinelor, delegare ce se realizează, însă, tot pe

baza unui ordin dat în acest scop. Cum în speță, ordinul a fost emis de

secretarul de stat, fără să existe un ordin de delegare în acest scop, în

opinia recurentului, ordinul contestat este nul.

O altă critică se referă la

ignorarea de către prima instanță, a principiului neretroactivității efectelor

actului administrativ, determinat de faptul că ordinul în litigiu fiind emis

ulterior începerii cercetărilor penale, el nu mai putea produce efecte juridice

retroactiv.

Examinând recursul, prin

prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, ordinul contestat,

așa după cum în mod corect a reținut instanța de fond, a fost emis de către

ministru și doar semnătura este a secretarului de stat care semnează pentru

acesta.

Prin urmare, din punct de

vedere formal, actul administrativ contestat respectă condițiile impuse de

prevederile art. 71 din Legea nr. 188/2000, fapt ce face să nu fie îndeplinit

nici unul din cazurile de nulitate ale acestuia. Cum pentru simpla semnare a actului,

nici o dispoziție legală nu impune emiterea unui ordin de delegare, rezultă că

nici această critică nu este fondată.

Cât privește neretroactivitatea

actului administrativ, se constată că potrivit art. 1 din ordinul contestat,

efectele juridice ale acestuia au fost dispuse începând de la data semnării

actului și nu eventual, de la o dată anterioară emiterii lui. Doar în acest

ultim caz s-ar fi putut vorbi despre principiul neretroactivității actului.

Cum în speță, nu este vorba

de o astfel de situație și cum nu prezintă nici o relevanță faptul emiterii

ordinului ulterior începerii urmăririi penale, sub aspectul respectării

principiului neretroactivității actului, rezultă că nici această critică nu

este fondată.

Pe cale de consecință,

pentru faptul neîndeplinirii nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art.

304 C. proc. civ., prezenta cale de atac se va respinge ca nefondată.

În situația în care

hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauza penală, va fi una

definitivă de achitare, recurentul va avea posibilitatea recuperării pe cale

civilă a eventualelor drepturi pierdute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.L. împotriva sentinței civile nr. 221 din 15 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2005.