ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5269/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25

iunie 2005, reclamantul L.A. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând suspendarea executării Ordinului

nr. 261 din 21 aprilie 2005, prin care s-a dispus sancționarea sa, cu trecerea

într-o funcție publică inferioară, de consilier superior, pe o perioadă de 1

an.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că se impune suspendarea executării actului, întrucât, în calitatea sa

de director executiv la Direcția Teritorială de Regim Silvic și de Vânătoare

Focșani, este responsabil pentru bunul mers al tuturor activităților

instituției, care ar avea de suferit prin executarea sancțiunii, mai ales având

în vedere atribuția de coordonare a programului de verificare a împăduririlor

pe 6 județe, aflat în derulare.

Prin sentința civilă nr. 35 din 28

aprilie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea ordinului, până la soluționarea

în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că activitatea direcției unde lucrează reclamantul, ar avea

de suferit prin executarea ordinului de sancționare, impunându-se ca până la

soluționarea cererii de anulare a actului administrativ, reclamantul să poată

desfășura în continuare munca de conducere cu care a fost învestit.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că sancțiunea

aplicată este justificată, fiind dovedite faptele sesizate și vinovăția

reclamantului pentru neregulile constatate în activitatea instituției ce o

coordona, aspectele menționate de comisia de disciplină constituind abateri

disciplinare prevăzute de art. 65 din Statutul funcționarilor publici.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., ținând cont și de faptul că pârâtul nu a invocat critici asupra soluției de suspendare a

executării actului administrativ, limitându-se să susțină legalitatea și

temeinicia sancțiunii, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a

fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să

dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea

instanței de fond.

În cauză, Curtea de Apel Galați a

apreciat în mod judicios că sunt întrunite cerințele textului de lege

sus-menționat, pe rolul aceleiași instanțe aflându-se dosarul nr. 322/2005,

având ca obiect acțiunea pentru anularea Ordinului nr. 261 din 21 aprilie 2005.

De altfel, astfel cum s-a precizat

cu ocazia dezbaterii în fond a prezentului recurs, acțiunea de fond a fost deja

soluționată în primă instanță, dispunându-se anularea actului administrativ

contestat, recursul declarat de minister aflându-se pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, cu termen de judecată la 15 decembrie 2005.

Având în vedere faptul că este

îndeplinită și cea de-a doua cerință prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, privind iminența pagubei, Curtea va

respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva

sentinței civile nr. 35 din camera de consiliu de la 28 aprilie 2005, a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.