ÎCCJ, Decizia nr. 127/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 12 august 2003, emis în dosarul nr. 106/P/2002, Parchetul Național Anticorupție a sesizat Curtea Militară de Apel, trimițând în judecată în stare de arest, între alții, pe inculpații:

- A.D. , pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - B.F. , pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26) raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - B.D.C.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; - C.F. , pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - C.S.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - D.V.E. , pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și a altor două infracțiuni; - E.C.M.N.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; - E.I.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; - L.M. , pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - M.C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - O.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - Ș.G.E.  pentru infracțiunile de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - Ș.L.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - T.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - T.S.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - V.M.A.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Ulterior, prin rechizitoriul din 2 decembrie 2003, emis de același parchet în dosarul nr. 343/P/2003, a fost sesizat Tribunalul Militar Teritorial București, fiind trimiși în judecată în stare de arest, între alții, următorii inculpați: - D.A.C. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; - B.P.E.  pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; - C.C.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2,) cu aplicarea art. 41 alin. (2 ) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - G.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. și de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) și (2) C. pen.; - H.M.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (3) C. pen.; - N.I.N.  pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Curtea Militară de Apel și-a declinat competența de a judeca în cauza cu care a fost sesizată, prin primul rechizitoriu, în favoarea Tribunalului Militar Teritorial.

Ca urmare, Tribunalul Militar Teritorial, prin încheierea din 17 februarie 2004, a conexat cele două cauze.

Ulterior, prin încheierea din 15 martie 2004, Tribunalul Militar Teritorial a admis propunerea procurorului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de 39 inculpați.

Prin aceeași încheiere, a fost respinsă propunerea procurorului de menținerea stării de arest preventiv pentru 6 inculpați, între care și D.A.C.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs procurorul, precum și inculpații A.D., A.A., B.P.E., B.F., B.D.C., C.C., C.F., C.N.D., C.S., D.V.E., E.C.M.N., E.I., G.D., G.E. C.N., G.M., H.M., L.M., L.S.G., M.A., M.D.L., M.D., M.C.N., N.I.N., N.E.C., O.C., P.I.N., R.G.E., Ș.G.E., Ș.F.G., S.G.G.M., S.Ș.N., S.V., Ș.L., S.V.E., T.M., T.S.N., V.M.A. și Z.D.

La termenul din 17 martie 2004, fixat la Curtea Militară de Apel pentru judecarea acestor recursuri, cei 38 inculpați sus-menționați au formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor acestei instanțe și a procurorului de ședință de la acel termen, maior magistrat G.R.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 43 din 17 martie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curții Militare de Apel și a procurorului militar de ședință G.R., cu motivarea că judecătorii și procurorul militar vizați prin această cerere nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. S-a mai relevat că participarea anterioară a unora dintre judecătorii Curții Militare de Apel la soluționarea unor probleme, privind arestarea preventivă a inculpaților, nu poate constitui caz de incompatibilitate, cât timp nu s-au pronunțat asupra fondului cauzei, după cum, nici punerea anterioară de concluzii de către procuror, la examinarea unor astfel de chestiuni, nu atrage incompatibilitatea acestuia.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații A.D., B.P.E., B.F., B.D.C., C.C., C.F., C.S., D.V.E., E.C., E.I., G.M., H.M., L.M., M.D., M.C.N., N.I.N., O.C., Ș.G.E., Ș.L., T.M., T.S.N., V.M.A., inculpatul L.S.G., față de care s-a disjuns cauza, precum și inculpatul D.A. care, așa cum s-a arătat, nu a formulat cerere de recuzare.

În sprijinul recursurilor declarate, s-a susținut că, prin încheierea menționată s-a făcut o greșită aplicare a legii, astfel că aceasta este casabilă în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

S-a relevat, în acest sens, că nu s-a ținut seama că toți judecătorii Curții Militare de Apel au devenit incompatibili în cauză, datorită împrejurării că au făcut parte din completele de judecată anterioare, care au soluționat, succesiv, recursurile declarate, împotriva încheierilor, prin care prima instanță a dispus prelungirea sau menținerea măsurii arestării preventive ori, chiar au făcut parte din completele care au confirmat sau dispus arestarea preventivă a inculpaților, înainte de trimiterea cauzei la Tribunalul Militar Teritorial.

S-a învederat, totodată, că secția penală a instanței supreme nu a dat posibilitate să fie asigurată o apărare corespunzătoare inculpaților de către avocații lor aleși, ci le-a desemnat apărător din oficiu, precum și că, soluționând cererea de recuzare în ședință secretă, nu a mai considerat necesară ascultarea inculpaților.

De asemenea, făcându-se referire la procurorul militar recuzat, s-a susținut că acesta a devenit incompatibil, deoarece a participat anterior la alte ședințe de judecată, în cadrul cărora a pus concluzii pentru menținerea stării de arest a inculpaților.

În concluzie, s-a cerut casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la secția penală a instanței supreme, în vederea rejudecării cererii de recuzare, în condițiile asigurării apărării inculpaților de către avocații lor aleși, precum și pentru a se dispune cu privire la arestarea preventivă, conform art. 52 alin. (5

1

) C. proc. pen.

S-a mai învederat că, față de numărul redus de judecători de la Curtea Militară de Apel, care au devenit toți incompatibili, datorită participării în complete care s-au pronunțat cu privire la măsura arestării preventive, s-ar impune admiterea cererii de recuzare, în sensul trimiterii cauzei, pentru judecarea recursurilor declarate, împotriva menținerii stării de arest, la o altă curte de apel.

Recursurile nu sunt fondate.

În adevăr, în raport cu prevederile art. 46-49 C. proc. pen., judecătorii și procurorul care au fost vizați prin cererea de recuzare nu se află în nici unul din cazurile de incompatibilitate reglementate prin aceste texte de lege.

Sub acest aspect, este de observat că, prin art. 47 alin. (1) C. proc. pen., care se referă la împrejurarea invocată neechivoc prin cererea de recuzare și prin motivele de casare, se prevede că „judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o instanță superioară sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs”.

Din această prevedere, rezultă că se află într-un astfel de caz de incompatibilitate numai judecătorul care a soluționat o cauză într-o etapă procesuală, prin pronunțarea sa asupra fondului acesteia, iar nu și cel care a rezolvat anumite chestiuni ce reclamă urgență, cum sunt măsurile preventive, care pot fi dispuse, menținute sau revocate, în raport cu situația existentă într-un anumit moment din succesiunea procesului.

Or, cât timp nu se pretinde că vreunul dintre judecătorii recuzați ar fi făcut parte dintr-un complet care a soluționat cauza, ceea ce nici nu ar fi posibil pentru că aceasta se află abia în curs de judecare la prima instanță, este evident că nu s-a îndeplinit cerința referitoare la cazul de incompatibilitate invocat de inculpați.

Tot astfel, este de observat că judecătorii instanței recuzate nu se află nici în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen., deoarece, nu s-a susținut și nici nu rezultă că aceștia și-ar fi „exprimat anterior părerea, cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză”.

De asemenea, se constată că nu s-a invocat și nici nu rezultă din dosar că procurorul vizat prin cererea de recuzare s-ar afla în vreuna din situațiile la care se referă art. 46 și art. 48 lit. b) – d) C. proc. pen., pentru a fi considerat incompatibil, în temeiul art. 49 din același cod.

Împrejurarea că procurorul respectiv a pus concluzii, cu privire la luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive, nu constituie, așa cum corect s-a constatat de instanța care a soluționat cererea de recuzare, caz de incompatibilitate, în sensul prevederilor art. 49, cu referire la art. 46 și 48 lit. b) – d) C. proc. pen.

În ceea ce privește critica adusă încheierii, în sensul că nu s-ar fi asigurat apărarea inculpaților, se constată că aceasta nu se justifică, deoarece neprezentarea avocaților aleși nu putea împiedica instanța să soluționeze cererea de recuzare, ținându-se seama de natura ei urgentă, cât timp a fost prezent și a pus concluzii, în ședința secretă ce a avut loc, conform art. 52 alin. (1) C. proc. pen., un avocat desemnat din oficiu.

Totodată, față de faza procesuală în care a fost formulată cererea de recuzare, în mod corect, nu s-a dispus cu privire la arestarea preventivă de către secția penală a instanței supreme, pentru că, în acest fel, s-ar prelua însuși obiectul recursului cu care a fost învestită instanța recuzată și, printr-o cerere de recuzare chiar vădit nefondată, s-ar ajunge în situația inexplicabilă ca instanța firească să nu se poată pronunța asupra căii de atac cu care a fost legal învestită.

În raport cu aceste considerente, examinarea eventualității trimiterii recursurilor inculpaților, împotriva încheierii Tribunalului Militar Teritorial, spre a fi examinate, de o altă curte de apel decât Curtea Militară de Apel, pe lângă că nu se justifică, dar a devenit și inutilă.

În consecință, urmează ca recursurile declarate de inculpații A.D., B.P.E., B.F., B.D.C., C.C., C.F., C.S., D.V.E., E.C., E.I., G.M., H.M., L.M., M.D., M.C.N., N.I.N., O.C., Ș.G.E., Ș.L., T.M., T.S.N. și V.M.A. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

În ceea ce privește pe inculpatul D.A.C., se constată că acest inculpat nu a formulat cerere de recuzare, iar, ca urmare, încheierea pe care a atacat-o cu recurs nu se referă și la situația sa.

Rezultând, astfel, că inculpatul D.A.C. a declarat recurs, împotriva unei hotărâri în care nu are calitate procesuală, urmează ca acest recurs să fie respins, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ca inadmisibil, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.D., B.P.E., B.F., B.D.C., C.C., C.F., C.S., D.V.E., E.C., E.I., G.M., H.M., L.M., M.D., M.C.N., N.I.N., O.C., Ș.G.E., Ș.L., T.M., T.S.N. și V.M.A., împotriva încheierii nr. 43 din 17 martie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1428/2004.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.A.C., împotriva aceleiași încheieri.

Obligă pe inculpați să plătească statului câte 500.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 martie 2004.