ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 323/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 323/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 675 din 9 iulie 2004 Judecătoria Pucioasa a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea promovată de SC T.T.I. SRL Câmpulung–Muscel împotriva pârâtului S.S. în favoarea Tribunalului Argeș cu motivarea că litigiul intervenit între părți constituia un conflict de muncă, chiar dacă nu a existat un contract de muncă în formă scrisă întrucât pârâtul a îndeplinit în fapt atribuții de gestionar delegat.
La rândul său, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 363/CM din 27 octombrie 2004 a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Pucioasa și constatând ivit conflictul negativ de competență a suspendat din oficiu procedura și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea lui.
S-a reținut că potrivit Legii nr. 22/1969 modificată prin Legea nr. 54/1994, gestionarul în înțelesul actelor normative invocate trebuie să fie o persoană încadrată în baza unui contract de muncă, pentru ca în temeiul raporturilor de muncă să-i fie angajată răspunderea materială pentru pagube cauzate în gestiune.
Or, în cauză s-a precizat de către reprezentantul reclamantei că nu a încheiat cu pârâtul un contract de muncă, iar acesta nu a primit un salariu, între părți intervenind o convenție verbală în baza căreia în principal în perioada 13 martie 2001–31 august 2001 a întocmit și eliberat facturi către clienți, a încasat bani, a întocmit monetar și a predat banii încasați, săptămânal, la casieria unității.
Astfel fiind litigiul dintre părți nu viza un conflict de drepturi conform art. 67 și art. 68 din Legea nr. 168/1999 ci un litigiu de drept comun de competența judecătoriei, prejudiciul invocat de reclamantă fiind de 69.120.000 lei.
În ceea ce privește conflictul negativ de competență urmează a reține că litigiul ivit între părți are caracterul unei acțiuni în pretenții și prin urmare, raportat și la valoarea sumei solicitate, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. intră în competența de soluționare a Judecătoriei Pucioasa.
În adevăr, expertiza contabilă extrajudiciară depusă la dosar atestă că pârâtul nu a avut încheiat un contract de muncă sau o convenție civilă cu reclamanta. Pârâtul a îndeplinit acte comerciale (a emis delegații, avize, facturi, chitanțe, a încasat sume de bani) în baza unei înțelegeri verbale cu administratorii societății comportându-se ca un gestionar–delegat de fapt (fila 13 dos nr. 792/2004).
Or, potrivit art. 67 și art. 68 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, sunt conflicte de drepturi și prin urmare supuse jurisdicției muncii, între altele conflictele ivite în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă ca și cele privind plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă.
Așa cum deja s-a relevat, între părți nu s-a încheiat un contract de muncă, pârâtul derulându-și activitatea în baza unei înțelegeri verbale, astfel că, în raport de prevederile art. 67 și art. 68 din Legea nr. 168/1999, litigiul promovat de reclamanții nu constituie un conflict de muncă ci un litigiu de drept comun, care în raport și de valoarea pretențiilor formulate de reclamanta intră în competența de soluționare a Judecătoriei Pucioasa, conf. art. 1 pct. 1 C. proc. civ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre SC T.T.I. SRL și pârâtul S.S. în favoarea Judecătoriei Pucioasa.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2005.