ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6234/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 232 din 3 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, inculpatul B.R.N. a fost condamnat după cum urmează: - în baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și art. 109 C. pen., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol; - în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) și art. 109 C. pen., la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și durata arestării preventive de la 15 februarie 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente B.N. și B.M., la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă F.E. și la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În seara de 14 februarie 2004 inculpatul minor B.R.N. a mers la discotecă împreună cu victima F.C.M., în vârstă de 15 ani, cu care era prieten de aproximativ o lună. La discotecă inculpatul a băut trei sticle de bere. În jurul orei 1,00, cei doi au plecat din discotecă, iar la plecare inculpatul a mai cumpărat ½ litru lichior.

La propunerea inculpatului, victima a fost de acord să meargă să se plimbe pe malul răului. În timp ce se plimbau, inculpatul i-a propus victimei să întrețină raporturi sexuale, dar aceasta nu a fost de acord. Cu toată opoziția victimei, inculpatul a întreținut cu aceasta raport sexual, fără să ejaculeze. După consumarea raportului sexual victima l-a amenințat pe inculpat că îl va reclama la poliție și va spune și părinților că a violat-o, situație în care inculpatul a luat un pietroi și a lovit-o de mai multe ori în zona capului, iar apoi a lovit-o cu piciorul în abdomen și în zona pubiană. Urmare loviturilor aplicate de inculpat, victima a decedat. Instanța a reținut din raportul medico-legal nr. 15/2004 că moartea victimei F.C.M.

a fost violentă și s-a datorat stopului cardio-respirator instalat după multiple fracturi cominutive eschiloase de boltă și bază de craniu, cu dilacerare cerebrală și hemoragie subarahnoidiană cerebrală și cerebeloasă, consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis produs prin lovire cu un corp contondent. S-a mai reținut că la examenul ginecologic s-a constatat existența unor echimoze și escoriații în jurul himenului. Prin decizia penală nr. 250 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de viol. Rejudecând, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracțiunea de viol și în temeiul art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 99 alin. (2) și art. 109 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la un an și 6 luni închisoare. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare. S-a menținut starea de arest și s-a dedus la zi detenția preventivă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că încadrarea juridică dată faptei de viol în infracțiunea de viol consumată este greșită. S-a avut în vedere adresa nr. 150 din 29 iulie 2004 prin care, Cabinetul M.L.O. a precizat la cererea instanței de apel, că victima prezenta un himen circular crenelat, fără rupturi vechi sau recente, deci nu prezenta un himen complezent situație în care este exclusă existența unui act sexual cu intromisiunea organului masculin în vagin.

Coroborând aceste precizări cu cele constatate cu ocazia necropsiei privind existența a numeroase echimoze și escoriații pe corpul victimei, inclusiv în zona genitală, instanța de apel a concluzionat că fapta de viol a rămas în fază de tentativă. S-a mai reținut că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor a fost just individualizată. A fost, de asemenea, înlăturată susținerea inculpatului că nu a avut reprezentarea gravității faptei comise datorită afecțiunii psihice de care suferă, reținându-se că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că, deși prezintă diagnosticul de tulburare de conduită de tip nesocializat și abuzuri etilice, inculpatul are păstrată capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat.

Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că este greșită încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor și a solicitat schimbarea acesteia în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și aplicarea măsurii educative prevăzută de art. 101 lit. c) C. pen. În subsidiar s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și respectiv art. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Susținerea inculpatului că încadrarea juridică a faptei este greșită, nu este fondată. Din modul în care a acționat inculpatul, care a lovit victima cu intensitate, cu un pietroi în cap, fracturându-i craniul, rezultă că uciderea victimei s-a comis cu intenție și nu este doar rezultatul culpei inculpatului.

Ori această poziție subiectivă față de rezultatul faptei este caracteristică infracțiunii de omor. Așa fiind, corect s-a reținut că fapta inculpatului întrunește, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor. Este de asemenea nefondată solicitarea de a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante și, de a se reduce pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege. Curtea apreciază că din actele dosarului nu rezultă împrejurări care să justifice aplicarea art. 74 C. pen. și nici motive pentru reducerea pedepselor stabilite pentru infracțiunile comise. Astfel, pedeapsa aplicată pentru tentativă la infracțiunea de viol se situează la limita minimă prevăzută de lege iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor este corespunzătoare gravității deosebite a faptei comise.

Întrucât nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi durata arestării preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.N., împotriva deciziei penale nr. 250 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 februarie 2004 la 24 noiembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2004.