ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2126/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2126/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prin sentința penală nr. 103 S din 24 septembrie 2010, în baza disp. art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut, față de inculpat, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Mun. Brașov, astfel cum a fost dispusă prin decizia nr. 826/R din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov.
Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998, art. 999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă minoră U.M.N. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: Minora de 14 ani U.M.N., în după amiaza zilei de 10 iulie 2009, după ce a obținut acordul mamei sale, aflându-se în compania prietenei ei Z.A.M., la propunerea inculpatului B.G., cunoscut de ea și pentru că părinții lui erau nașii ei, a acceptat cererea acestuia ca împreună cu prietena amintită și cu I.R.O., să petreacă în locuința lui, aici ei jucând cărți și vizionând programul de televizor, iar după ora 23.00, când băiatul a adus 3 litri de vin, au băut, consumul de alcool având loc la cererea ei.
Inculpatul, aflat și el în stare de ebrietate, la un moment dar, după ce a mângâiat-o și i-a adresat avansuri, deși minora a dorit să plece împreună cu ceilalți doi, a reținut-o în locuință și a violat-o. Dimineața, minora a fost văzută de tatăl și sora inculpatului, aceștia relatând că era aproape dezbrăcată, părea anormală, a dormit, luarea ei de acolo având loc la cererea lor adresată mamei fetei. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 342936 din 10 septembrie 2009 a reținut evidențierea de profiluri genetice ADN ale părții vătămate și ale inculpatului. Raportul de expertiză medico-legală datat 13 iulie 2009 a confirmat deflorare recentă și fisură vaginală ce puteau data din 10/11 iulie 2009, consecința unui raport sexual forțat vaginal, acest aspect fiind reținut și în raportul de evaluare psihologică a minorei.
Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul. Parchetul și-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, precum și pe greșita neaplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării și a drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen., respectiv dreptul de a fi curator sau tutore. În apel, inculpatul a criticat sentința pe greșita sa condamnare, sens în care a susținut că raportul sexual cu minora s-a realizat cu acordul acesteia, astfel impunându-se achitarea sa în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., cum și pe greșita încadrare juridică a faptei, aceasta fiind infracțiunea de raport sexual cu un minor, prev. de art. 198 C. pen.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 30 Ap din 8 februarie 2011, a admis apelul formulat de parchet, a desființat sentința sub aspectul întinderii pedepsei complementare și în baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. pe aceeași durată, respectiv 5 ani. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cazul de casare invocat fiind cel prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat inculpatului pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Recursul declarat de parchet nu este fondat. Potrivit disp. art. 72 C. pen., text de lege care stabilește criteriile generale de individualizare a pedepsei, la aplicarea acesteia se ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, precum și de persoana infractorului. În cauză, raportând aceste criterii la modul în care instanțele au individualizat pedeapsa, se reține că textul art. 197 alin. (3) C. pen.
prevede pedeapsa cu închisoare de la 10 la 25 de ani, astfel că orientându-se la acest cuantum, 10 ani, s-au avut în vedere și împrejurările comiterii faptei, respectiv starea de beție în care se aflau atât inculpatul cât și partea vătămată minoră, această stare a fost voluntară inclusiv în ce privește pe minoră, fapta s-a realizat fără ca inculpatul să agreseze fizic minora, iar persoana lui a fost caracterizată atât de familie cât și de responsabilul locului de muncă, ca fiind neviolentă, cu un comportament adecvat mediului din care provenea (familie cu 5 copii, în relații de concubinaj), antecedentele penale decurgând dintr-o faptă de furt din perioada minoratului, dar nesancționată pe motiv de lipsă a capacității de anticipare a consecințelor acțiunii lui (avea vârsta de 15 ani la data săvârșirii).
Totodată, referatul de evaluare existent la filele 72-74 dosar Tribunalul Brașov evidențiază că inculpatul prezintă risc scăzut de a mai comite fapte penale, iar în ce-l privește nu s-au reținut circumstanțe atenuante sau agravante. În același timp, dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate va constitui și realizarea scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen. Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov nefiind fondat, în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Potrivit disp. art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 30/Ap din 08 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.G. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 mai 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.