ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1201/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.R.D. SA București a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 187 din 22 ianuarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost admise recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și al Ministerului Finanțelor Publice, casată sentința civilă nr. 784 din 10 septembrie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și respinsă acțiunea reclamantei-contestatoare, ca nefondată. În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se susține că hotărârea a cărei anulare se solicită, a fost dată pe baza „unor erori materiale determinate de neobservarea unor probe esențiale”, de natură să lămurească problemele de drept ridicate în cauză.

În context se invocă procesul-verbal de control al Băncii Naționale a României, având ca obiect legalitatea constituirii provizioanelor specifice de risc de credit, actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 876/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și raportul de expertiză contabilă. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Acest text de lege, invocat de contestatoare, vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile între părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac, superioară recursului, cea ce nu este legal. Omisiunea examinării unor probe la care se referă contestatoarea, nu numai că este neîntemeiată, fiindcă instanța, respingând în fond acțiunea, a avut în vedere toate probele administrate, evocate, de altfel, în considerente, dar și excede motivul de contestație în anulare, reglementat în art. 318 C. proc. civ. Față de cele prezentate, se constată că cererea de contestație în anulare este nefondată și, ca atare, urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.R.D. SA București împotriva deciziei nr. 187 din 22 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.