ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1201/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

B.R.D. SA București a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 187 din 22 ianuarie 2004,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost admise recursul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și al Ministerului Finanțelor

Publice, casată sentința civilă nr. 784 din 10 septembrie 2002, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și respinsă acțiunea

reclamantei-contestatoare, ca nefondată.

În motivarea contestației,

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se susține că hotărârea a

cărei anulare se solicită, a fost dată pe baza „unor erori materiale

determinate de neobservarea unor probe esențiale”, de natură să lămurească

problemele de drept ridicate în cauză.

În context se invocă

procesul-verbal de control al Băncii Naționale a României, având ca obiect

legalitatea constituirii provizioanelor specifice de risc de credit, actele

care au stat la baza emiterii deciziei nr. 876/2001 a Ministerului Finanțelor

Publice și raportul de expertiză contabilă.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit art. 318 C. proc.

civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Acest text de lege, invocat

de contestatoare, vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de

judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții

legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părților posibilitatea

de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, de modul în care

a apreciat probele și a stabilit raporturile între părți, ar însemna să se deschidă

dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu

o nouă cale ordinară de atac, superioară recursului, cea ce nu este legal.

Omisiunea examinării unor

probe la care se referă contestatoarea, nu numai că este neîntemeiată, fiindcă

instanța, respingând în fond acțiunea, a avut în vedere toate probele

administrate, evocate, de altfel, în considerente, dar și excede motivul de

contestație în anulare, reglementat în art. 318 C. proc. civ.

Față de cele prezentate, se

constată că cererea de contestație în anulare este nefondată și, ca atare,

urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de B.R.D. SA București împotriva deciziei nr. 187 din 22

ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,

ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2005.