ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6907/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1227/2002,

Curtea de Apel București a respins ca nefondată, acțiunea prin care, B.I.R. SA,

prin lichidatorul său SC R.V.A. SA București, a solicitat în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice București,

anularea procesului-verbal de control nr. 344 din 27 februarie 2002, întocmit

de Direcția Generală a Finanțelor Publice București.

În motivarea soluției de respingere,

instanța a reținut în esență că, procesul-verbal de control a fost legal

încheiat, cu respectarea inclusiv a condițiilor de formă prevăzute de lege: că

reclamanta și-a constituit provizioane peste limita legală și astfel, suma de

8.159.274.000 lei, reprezentând aceste provizioane, nu este deductibilă fiscal,

iar faptul că un proces-verbal de control anterior celui contestat, se referă

la aceeași sumă, nu are relevanță, deoarece suma nu se va putea imputa de două

ori.

Împotriva acestei sentințe, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamanta,

care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și rejudecând cauza, să

se dispună anularea actelor de control fiscal, cu privire la suma reprezentând

provizioanele.

În motivarea recursului au fost

aduse următoarele critici, sentinței pronunțate de curtea de apel:

Nu a avut în vedere argumentele invocate

de reclamantă, cu privire la neregularitățile de ordin formal al procesului-verbal

de control și care ar fi putut duce la constatarea nulității acestuia.

Nu a ținut seama de prevederile legale

în materie și de normele interne ale Băncii Naționale a României, potrivit

cărora, fiecare bancă, poate să dispună de proceduri interne adecvate, care

să-i permită gestionarea riscului de credit. În acest context, provizioanele

constituite de B.I.R., apreciate ca fiind peste limita legală, prin actul de control,

în realitate, nu au fost decât niște modalități de ajutare a garanțiilor,

pentru a se avea în vedere valoarea lor reală de piață. Acest lucru, s-a făcut

cu respectarea normelor interne recomandate de B.I.R., prin Circulara nr. 19/1999.

Recurenta mai invocă faptul

nemotivării în drept, a hotărârii pronunțate de către instanța de fond.

Totodată, este criticată ignorarea

precizării făcute de recurentă, a faptului că suma reprezentând provizioanele,

reținută prin actul de control contestat în acest dosar, cu referire la aceeași

perioadă controlată, a fost reținută și printr-un al act de control încheiat la

nivelul Centralei B.I.R. În aceste condiții, se consideră că instanța fondului,

fie trebuia să conexeze cele două dosare, fie să suspende pe cel de față, până

la soluționarea celuilalt (nr. 1906/2001), fie trebuia pronunțată o soluție de admitere

a acțiunii, pentru a se evita o dublă reținere.

Examinând recursul reclamantei, prin

prisma criticilor invocate, se constată că acesta este fondat.

Reclamanta B.I.R. SA București, în

perioada anterioară anilor 1999 - 2000, a avut probleme organizatorice și

financiare, motiv pentru care a fost supusă mai multor verificări succesive.

Astfel, prin actul de control nr. 10.068

din 9 ianuarie 2001, efectuat la sucursala Plevnei, preluată ulterior de sucursala

București, a fost reținută, ca fiind datorată, suma de 8.906.340.849 lei,

reprezentând provizioane.

Actul a fost contestat, astfel încât

prin decizia nr. 1449 din 25 septembrie 2001, Ministerul Finanțelor a dispus

anularea acestuia și refacerea controlului, pe aceeași perioadă.

În urma refacerii acelui control, a

fost emis un nou proces-verbal cu nr. 344 din 27 februarie 2002, contestat și

menținut prin decizia Ministerului Finanțelor nr. 319 din 21 mai 2002,

contestat în prezentul dosar. Acest act de control reține ca fiind datorată,

suma de 8.159.274.000 lei, reprezentând aceleași provizioane de risc.

În același timp, la nivelul

Centralei B.I.R. s-a întocmit procesul-verbal nr. 12.572 din 12 aprilie 2001,

de finalizare a tuturor actelor de control întocmite la nivel local și central

și care la pct. 29 lit. m), conține și suma de 8.159.274.000 lei, reprezentând

provizioane de risc, datorate de către sucursala Plevnei - București, adică

suma contestată în prezentul dosar.

Actul de control întocmit la nivel

central a fost contestat în dosarul nr. 1906/2001 al Curții de Apel București

și dosarul nr. 113/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe parcursul derulării celor două

acțiuni, nu s-a contestat faptul că suma reținută prin procesul-verbal de control

nr. 344, se regăsește în procesul-verbal nr. 12.572 și de altfel, acest lucru a

fost și dovedit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

De altfel, același lucru îl reține

și instanța de fond, în considerentele hotărârii, dar, fără a motiva în fapt ori

în drept, conchide că suma a fost stabilită ca fiind datorată, de către

organele de control, de unde rezultă că în mod obligatoriu, trebuie achitată și

că nu se poate imputa reclamantei, de două ori aceeași sumă, chiar dacă cele 2

acte rămân valabil încheiate.

O astfel de concluzie nu poate fi

reținută de către instanța de recurs.

În primul rând, actele de control

financiar nu au o valoare absolută, decât în măsura în care concordă cu

dispozițiile legale.

În speță, neconcordanța actului de

control, cu prevederile legale, formează obiectul analizei în dosarul nr. 113/2003,

așa cupă cum s-a arătat în motivele de recurs, completate cu prilejul dezbaterii

în fond a recursului, când a fost precizată și renunțarea la criticile vizând

neregularitățile de formă ale actului de control.

În ce privește identitatea sumelor

reținute, ca fiind datorate prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză,

cu procesul-verbal centralizator, contestat în dosarul nr. 113/2003, de asemenea,

instanța de fond a reținut în mod greșit că această sumă nu poate fi imputată

de două ori, reclamantei.

Însuși faptul existenței a două acte

de control, demonstrează că avem de-a face cu două acte de sine stătătoare, ce

pot fi contestate și au fost contestate separat, tocmai pentru faptul că pot

constitui titluri executorii distincte [art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2001)].

Prin urmare, simpla reținere în

considerentele unei hotărâri, a faptului că suma de 8.159.274.000 lei nu poate

fi imputată decât o singură dată, nu este suficientă pentru înlăturarea

riscului de executare.

Așadar, pentru faptul existenței a

două titluri diferite, instanța este obligată a se pronunța separat asupra fiecăruia.

În condițiile în care soluționarea a rămas diferită și nu conexă, iar

identitatea sumelor celor două acte diferite ca număr, dată și câtimea

obiectului, este evidentă, tocmai pentru faptul că sunt titluri ce pot fi

executate separat, trebuia să conducă la soluția de admitere a acțiunii.

Susținerea Ministerului Finanțelor

Publice, potrivit căreia prezentul act de control nu este nul, ci dimpotrivă,

este actul care fundamentează actul de control final, nu poate fi reținută ca

argument pentru înlăturarea pretențiilor recurentei, tocmai pentru argumentele

deja arătate, ale faptului că cele două acte sunt de sine stătătoare și permit exercitarea

separată a căilor de atac legale, deci, pot fi și puse în executare separat.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., coroborat cu art. 296 C. proc. civ.,

recursul va fi admis, în sensul casării sentinței și admiterii acțiunii

reclamantei-recurente.

Cheltuielile de judecată nu se vor

acorda, nefiind cerute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.I.R.

SA, prin lichidator SC R.V.A. SA București împotriva sentinței civile nr. 1227

din 17 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond

admite acțiunea reclamantei B.I.R. SA și anulează procesul-verbal de control nr.

344 din 27 februarie 2002 și decizia Ministerului Finanțelor nr. 319 din 21 mai

2002, cu privire la suma de 8.159.274.000 lei, reprezentând provizioane.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.