ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 29 ianuarie 2001,

Cabinetul Individual Dr. I.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Slatina, să se dispună anularea deciziei nr. 1750

din 28 decembrie 2000, emisă de primul pârât, precum și a procesului-verbal nr.

40429 din 26 iulie 2000, încheiat de un inspector al ultimei pârâte, ca

nelegale.

Pe cale de consecință, reclamantul a

cerut exonerarea sa de obligația de plată a sumei de 13.458.570 lei, reprezentând

plăți anticipate în contul impozitului pe venit, stabilită prin decizia de

impunere emisă de aceeași administrație financiară.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că actul administrativ jurisdicțional emis de Ministerul Finanțelor

Publice, se întemeiază pe interpretarea eronată a dispozițiilor legale (pct. 6

din anexa 1 a Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 215/2000).

Datorită acestei interpretări, a fost

menținută greșeala săvârșită prin procesul-verbal de control și decizia de impunere

rectificativă, acte prin care bugetul de liberă practică medicală a fost inclus

în venitul impozabil, cu consecința creșterii spectaculoase a impozitului, de

la 1.620.000 lei, la suma de 15.078.570 lei, în condițiile în care veniturile

pe semestrul II ale anului 2000, au înregistrat o tendință descrescătoare.

Referitor la deducerile personale,

reclamanta a precizat că acestea nu au fot luate în calcul, tot ca urmare a

interpretării eronate a legii. Că, din moment ce pentru stabilirea plăților

anticipate din impozit, se procedează la extrapolarea veniturilor ce urmează a

se realiza, nu există motiv pentru a se omite deducerile respective din calcul,

cu atât mai mult, cu cât ele au un caracter cert și reprezintă un drept legitim

al contribuabilului.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, reînvestită cu soluționarea pricinii, ca urmare a casării cu

trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 158 din 11

aprilie 2003, a admis acțiunea și a anulat actele administrative supuse

controlului jurisdicțional. De asemenea, a obligat pe pârâta Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Slatina, să recalculeze impozitul pe venit

datorat de reclamant, cu excluderea bugetului de liberă practică și a deducerilor

prevăzute de lege.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, în raport cu concluziile expertizei contabile efectuate în

cauză, precum și cu răspunsul expertului de obiecțiuni, potrivit cărora,

reclamantul Cabinetul medical I. Constanța a realizat un venit în sumă de

801.496.005 lei, justificat integral la C.A.S. Olt, iar cheltuielile efectuate

de cabinet, deductibile fiscal, sunt de 14.971.597 lei.

Pentru anul 2000, ea a datorat suma de

13.242.320 lei, cu titlu de impozit pe venit, dar a achitat suma de 15.192.407

lei și pentru neplata la termen, expertul a calculat majorări în sumă de

1.070.080 lei.

A precizat că I.C. a achitat cu

acest titlu, mai mult cu 575.704 lei, astfel că nu mai datorează nici o sumă de

bani la bugetul statului.

În legătură cu bugetul de liberă

practică, s-a motivat că acesta nu reprezintă un venit pentru cabinetul medical

și că reclamanta este doar administratorul sumelor de bani, pe care le

justifică către C.A.S. Olt.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt.

În cadrul unei prime critici,

recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat sentința, în baza unei

expertize contabile nelegale, efectuată fără citarea sa, deși această

neregularitate procedurală a fost invocată în întâmpinare.

Din această cauză nu a avut

posibilitatea să-și expună apărările și să combată afirmațiile părții adverse.

Critica este întemeiată.

Expertiza contabilă încuviințată de

curtea de apel, în fond după casare, a fost efectuată de expertul D.Ș., care a

citat în acest scop, numai pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Slatina și pe reclamant.

Deși nulitatea raportului de expertiză

a fost invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, prin

întâmpinare și s-a cerut refacerea lui, la termenul din 11 aprilie 2003,

instanța a pășit la soluționarea cauzei.

Procedând în modul arătat și

fundamentându-și hotărârea, exclusiv pe constatările expertului contabil [care

sunt cuprinse într-un raport întocmit cu nesocotirea prevederilor art. 208 alin.

(1) C. proc. civ.], fără examinarea chiar sumară, a apărărilor formulate de

organele financiare, curtea de apel a pronunțat o sentință nelegală și

netemeinică.

Concluzia se impune, și pentru

motivul că, deși în preambulul sentinței s-a menționat lipsa pârâților, în alineatul

final al aceleiași părți introductive sunt consemnate concluziile reprezentantului

Ministerului Finanțelor Publice, pentru admiterea acțiunii, conform expertizei.

Pe de altă parte, în considerentele

sentinței, se face referire la răspunsul expertului la obiecțiuni, care însă,

nu a fost întocmit și nici atașat în dosar.

Având în vedere deficiențele mai sus

arătate, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond, și celelalte critici

formulate de organul financiar, în motivele de recurs, a căror analiză în

această fază procesuală, devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.

Văzând și dispozițiile art. 105 alin.

(2), art. 261 pct. 5, art. 304 pct. 7 și 10 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și în numele Ministerului

Finanțelor Publice și de Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Slatina, împotriva sentințe civile nr. 158 din 11 aprilie 2003, a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare,

la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2004.