ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3233/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 iulie 2002, S.I. și N.S. au solicitat ca în contradictoriu cu Primăria municipiului Slatina și Centrul de Îngrijire și Asistență Slatina, să se dispună anularea procesului-verbal încheiat la 22 mai 2002, de către șeful biroului audit intern din cadrul primăriei, prin care s-a stabilit răspunderea lor patrimonială pentru suma totală de 57.939.163 lei, ca nelegal. De asemenea, au cerut anularea deciziei date de prima pârâtă, în soluționarea contestației și obligarea acesteia la plata cheltuielilor ocazionate cu procesul. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sumele de bani pentru care s-a dispus angajarea răspunderii lor patrimoniale, reprezintă drepturi bănești acordate unor salariați încadrați cu respectarea normelor legale.

Aceștia au prestat efectiv muncă în interesul Centrului de Îngrijire și Asistență Slatina, în baza raporturilor de muncă valabil încheiate. Pe de altă parte, s-a omis împrejurarea că ștatul de funcții pentru numărul de salariați, corespunzător volumului de activitate al centrului, a fost aprobat de organul ierarhic superior, la data de 6 iulie 2000, sub nr. 1823. În opinia reclamanților, prin angajarea pe o durată determinată a personalului menționat, Centrul de Îngrijire și Asistență Slatina nu a înregistrat cheltuieli de personal suplimentare, față de bugetul aprobat, încadrându-se în numărul mediu scriptic de personal. Prin sentința civilă nr. 1018 din 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, în sensul că a anulat procesul-verbal de audit și răspunsul Primăriei municipiului Slatina.

Pe cale de consecință, a exonerat de răspundere patrimonială pe reclamantul S.I. Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea reclamantei N.S., pentru anularea deciziei de imputare nr. 69 din 18 iulie 2002, emisă în sarcina sa de directorul Centrului de Îngrijire și Asistență Slatina. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece nu s-a dovedit vinovăția reclamanților în producerea prejudiciului stabilit prin procesul-verbal de audit. Că, la dosar există date care atestă faptul că numărul de posturi pentru anul 2000, a fost de 181, ceea ce confirmă justețea apărării reclamanților privind încadrarea în numărul de personal și în limitele cheltuielilor salariale. Referitor la decizia de imputare emisă în sarcina N.S., Curtea a apreciat că cererea acesteia trebuie respinsă, întrucât prin sentința nr. 880 din 30 septembrie 2002, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis contestația, exonerând pe petentă de plata sumei de 28.969.581,50 lei.

În sfârșit, s-a precizat că unitatea însăși a procedat la retractarea acelei decizii, prin decizia nr. 99 din 13 noiembrie 2002. Prin sentința nr. 256 din 23 aprilie 2004, instanța a admis cererea formulată ulterior de reclamantul S.I. și a dispus completarea sentinței, în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.000.000 lei. Împotriva sentinței a declarat recurs, Primarul municipiului Slatina. Recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legislației în vigoare, respectiv a dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 189/1998, art. 63 alin. (1) C. muncii, art. 1 din Legea nr. 30/1990, a celor cuprinse în Legea nr. 76/2002 și în Ordinul nr. 24/2000, emis de Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap care impune obligativitatea obținerii avizului de la organul care finanțează cheltuielile de personal.

Că, în calitățile lor de director și respectiv, contabil-șef ai Centrului de Îngrijire și Asistență Slatina, reclamanții aveau obligația de a cere avizul prealabil al ordonatorului principal de credit pentru organigramă și ștatul de funcții, precum și obligația de a organiza concursul pentru ocuparea posturilor vacante. Având în vedere că ei au nesocotit acele obligații cu bună știință și au dispus încadrările printr-o simplă dispoziție, soluția ce trebuia pronunțată în cauză, era aceea de respingere a acțiunii. Recursul este fondat. Din constatările făcute de șeful de birou audit intern al Primăriei municipiului Slatina, consemnate în procesul-verbal din 22 mai 2002, precum și din răspunsul dat reclamantului S.I., cu adresa nr. 11566 din 1 iulie 2002, rezultă că acesta, împreună cu reclamanta N.S., sunt răspunzători pentru angajarea unor salariați peste limita de posturi aprobate la Centrul de Îngrijire și Asistență Slatina.

Mai precis, s-a procedat la angajarea de personal în lipsa organigramei și a ștatului de funcții pe anul 2002, aprobată de organul ierarhic superior (I.S.T.P.H.) și avizate de ordonatorul principal de credite, conform dispozițiilor Ordinului nr. 24 din 3 martie 2002, emis de către Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap. S-au încălcat, astfel, prevederile art. 1 din Legea nr. 30/1990, privind angajarea salariaților în funcție de competență, ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 189/1998 a finanțelor publice, ale art. 63 alin. (1) și ale art. 70 alin. (1) C. muncii. Prin plata drepturilor salariale pe lunile martie și aprilie 2002, ale celor 12 salariați angajați, în perioada februarie - martie 2002, s-a produs în patrimoniul centrului de îngrijire, un prejudiciu în valoare de 57.939.163 lei, pentru recuperarea căruia în mod judicios s-a dispus angajarea răspunderii patrimoniale a reclamanților.

Concluzia se impune și în raport cu reglementarea instituită prin dispozițiile art. 26 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 189/1998, potrivit căreia ordonatorii principali, secundari și terțiari de credite răspund de necesitatea, oportunitatea și legalitatea angajării și utilizării creditelor bugetare, în limita și cu destinația aprobată prin bugetul propriu. În plus, în calitatea sa de director, reclamantul S.I. a aprobat ștatele de plată în baza cărora s-au plătit drepturile salariale celor 12 noi angajați, precum și ordinele de plată a drepturilor bugetare aferente. Cât privește pe reclamanta N.S., s-a reținut în mod corect prin procesul-verbal de audit, că în calitate de contabil-șef al Centrului de Îngrijire și Asistență Slatina, a aprobat cu nesocotirea prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, ștatele de plată pe lunile martie și aprilie 2002, semnând apoi, ordinele de plată a obligațiilor bugetare aferente.

Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced și îndeosebi, de reglementările legale existente în materie, pe care prima instanță le-a ignorat, urmează a se admite recursul. În consecință, va fi modificată sentința atacată și în fond, respinsă acțiunea formulată de reclamanții S.I. și N.S., ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 15 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Slatina, împotriva sentinței civile nr. 1018 din 21 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanții S.I. și N.S., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.