ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2535/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 463/ S din 13 noiembrie 2003, Tribunalul Brașov a respins cererea formulată de condamnatul Ș.I.T., privind revizuirea sentinței penale nr. 98/2002 a aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 12 aprilie 2002, Tribunalul Brașov l-a condamnat, printre alții și pe inculpatul (revizuientul) Ș.I.T., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Hotărârea a rămas definitivă la 12 noiembrie 2002, prin respingerea recursului declarat de inculpat de către secția penală a Curții Supreme de Justiție, prin decizia penală nr. 4823/2002.

Instanțele au reținut că, în noaptea de 14 februarie 2001, în jurul orei 1,30 – 2,00, în timp ce se aflau pe str. Armoniei din municipiul Brașov, partea vătămată L.R. și martorul C.P. au fost atacați de inculpații Ș.I.T., B.C.C. și o altă persoană de sex masculin rămasă neidentificată, fiind deposedată de bani și bunuri în valoare de 3 milioane de lei. S-a mai reținut că, în data de 14 februarie 2001, în jurul orei 24,30, inculpatul Ș.I.T. s-a aflat o perioadă de 5 minute în Cafe-internetul, după care a părăsit localul, săvârșind ulterior fapta descrisă mai sus. Prin cererea de revizuire formulată, petentul a solicitat identificarea și audierea martorilor N.S. și I., care ar putea confirma împrejurarea că acesta se afla în noaptea de 14 februarie 2001 în incinta localului mai sus amintit și nu a săvârșit infracțiunea imputată.

Examinând cererea de revizuire în raport de dispozițiile legale, Tribunalul Brașov a apreciat că nu pot fi considerate probe noi, în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., mijloacele de probă propuse în completarea probatoriului administrat și apreciat deja de instanțe, situație în care a respins, ca atare cererea formulată. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, revizuientul-condamnat Ș.I.T., care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în cadrul revizuirii audierea martorului propus N.S., în dovedirea nevinovăției sale. Prin decizia penală nr. 41/ Ap din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii pronunțate de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs condamnatul revizuient Ș.I.T. care, fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. și de cauzele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului declarat pentru același motiv invocat și în fața instanței de apel, respectiv audierea martorului N.S. Recursul declarat este nefondat. Examinând hotărârile atacate în raport de susținerile petentului și de dispozițiile legale ce reglementează această procedură, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente; Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., cauzele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar susținerea condamnatului nu se regăsește în niciunul din cele cinci motive cuprinse în textul de lege mai sus menționat. Prin urmare, cererea sa de prelungire a probatoriului, prin audierea unui nou martor propus în apărare, în condițiile în care, nici în cursul urmăririi penale, nici în faza cercetării judecătorești și nici în căile de atac, inculpatul revizuient nu a formulat o astfel de cerere, nu poate fi primită și examinată în cadrul acestei căi extraordinare de atac, petiționarul putând uza esențial de dispozițiile art. 409 și art. 410 și urm. C. proc. pen. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient Ș.I.T. împotriva deciziei penale nr. 41/ Ap din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.