ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6638/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 880 din 28

iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, s-a respins cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 436/2002, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, formulată de condamnatul L.M. ca neîntemeiată cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că L.M. a fost condamnat

prin sentința penală nr. 436/2002 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin decizia penală nr. 2520 din 28 mai 2003 a Curții Supreme de

Justiție la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea în stare de

recidivă a unei infracțiuni de tâlhărie.

Revizuientul a susținut prin

cererile și memoriile depuse că probele au fost interpretate eronat, iar actele

de urmărire au fost simple aranjamente. A mai susținut că partea vătămată se

face vinovată de mărturie mincinoasă.

Împotriva sentinței instanței de

fond, condamnatul a declarat apel, arătând că, s-au descoperit fapte și

împrejurări noi, necunoscute de instanță făcând referire la îmbrăcămintea pe

care a purtat-o la momentul săvârșirii infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 652/ A din 8

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de revizuient.

Și împotriva deciziei penale,

revizuientul a declarat recurs, solicitând, revizuirea cauzei și administrare

de noi probatorii.

Recursul este nefondat.

Analizând motivele invocate de

revizuient prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.,

Curtea constată că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul

din cazurile de revizuire enumerate limitativ.

Ca atare faptele și împrejurările

invocate trebuie să fie noi, necunoscute de către instanță și nu mijloace de

probă, pe calea revizuirii nefiind posibilă prelungirea probatoriului pentru

fapte și împrejurări cunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii.

Față de cele de mai sus, Curtea va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat potrivit prevederilor

art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuient L.M. împotriva deciziei

penale nr. 652/ A din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Obligă pe recurentul-revizuient la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2004.