ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4866/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 577 din 29 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul B.M. S-a reținut că redozarea pedepsei, solicitată pe calea contestației la executare, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Apelul condamnatului împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 393/2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Condamnatul B.M. a formulat, în termen, recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri, schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen.

și reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. B.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 210/1996, pronunțată de Tribunalul București la o pedeapsă de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., pedeapsă majorată, ca urmarea apelului declarat de parchet, la 20 de ani închisoare, prin decizia penală nr. 47/1997 a Curții de Apel București. Această din urmă hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare. Potrivit art. 461 C. proc.

pen., contestația contra hotărârii penale se poate face: - când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; - când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, sau vreo împiedicare la executare; - când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice cauză de stingere or de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Se observă că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate, astfel că în mod corect atât instanța de fond, cât și cea de apel au considerat nefondată contestația la executare.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul condamnatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 393/ A din 26 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2004.