ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4866/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 577 din 29

aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul B.M.

S-a reținut că redozarea pedepsei,

solicitată pe calea contestației la executare, nu se încadrează în cazurile

prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Apelul condamnatului împotriva

acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 393/2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Condamnatul B.M. a formulat, în

termen, recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri, schimbarea încadrării

juridice în art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

B.M. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 210/1996, pronunțată de Tribunalul București la o pedeapsă de 16 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 –

art. 175 lit. c) C. pen., pedeapsă majorată, ca urmarea apelului declarat de

parchet, la 20 de ani închisoare, prin decizia penală nr. 47/1997 a Curții de

Apel București. Această din urmă hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația contra hotărârii penale se poate face:

- când s-a pus în executare o

hotărâre care nu era definitivă;

- când executarea este îndreptată

împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

- când se ivește vreo nelămurire cu

privire la hotărârea care se execută, sau vreo împiedicare la executare;

- când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice cauză de stingere or de micșorare a pedepsei,

precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Se observă că motivele invocate de

condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate, astfel că

în mod corect atât instanța de fond, cât și cea de apel au considerat nefondată

contestația la executare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul condamnatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 393/ A din 26 mai

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2004.