ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3396/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 3

februarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins,

ca inadmisibilă, contestația la executare a sentinței penale nr. 238/2004, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, formulată de petentul condamnat P.C.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin sentința penală nr. 238 din 18 februarie 2004, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul P.C., la

o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr. 5500 din 26

octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul

declarat de inculpat, reducându-se pedeapsa la 8 ani închisoare.

La data de 16 noiembrie 2005,

condamnatul a formulat contestație la executare cu motivarea că nu recunoaște

infracțiunea reținută în sarcina sa, iar cauza penală a fost instrumentată

defectuos, nefiind audiați martorii propuși de el.

Analizând cererea petentului și

dispozițiile art. 461 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că petentul a

făcut referire în cererea sa la chestiuni de fond, respectiv la împrejurarea că

nu a recunoscut comiterea infracțiunii, precum și la administrarea de probe,

împrejurări ce nu pot face obiectul unei contestații la executare, astfel cum

sunt prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel contestatorul P.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 461 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 172 din 3

martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 42938/3/2005, Curtea de Apel București, secția

I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului-contestator și l-a

obligat la cheltuieli judiciare către stat și pentru apărarea din oficiu.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a constatat că din actele și lucrările dosarului nu rezultă incidența

dispozițiilor art. 461 C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 172

din 3 martie 2006 a Curții de Apel București, a declarat recurs

condamnatul-contestator, fără a-l motiva în scris.

În fața instanței de recurs,

contestatorul a solicitat să se verifice declarațiile date în cauză, deoarece

au caracter contradictoriu.

Examinând actele și documentele

dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din considerentele

ce urmează:

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația la executare contra hotărârilor penale se poate face în cazurile

strict și limitativ prevăzute de acest text și anume:

a) când s-a pus în executare o hotărâre

care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată

împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu

privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În cauză, condamnatul contestator nu

a invocat nici unul din aceste cazuri prevăzute de textul menționat și nici

instanța, din oficiu, nu a constatat existența vreunui astfel de caz.

Împrejurările invocate de recurent

privind verificarea declarațiilor contradictorii date în cauză țin de judecarea

fondului și a căilor ordinare de atac, neîncadrându-se în niciunul din cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 461 C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul-contestator P.C. împotriva deciziei penale nr.

172 din   3 martie 2006 a Curții de Apel București.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat

și pentru onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul condamnat P.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din

3 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe contestatorul condamnat să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2006.