ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2939/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată

formulată de data de 5 august 2003, reclamantul S.P. a chemat în judecată I.D.S.A.,

solicitând obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 9.108.300 lei,

actualizată, reprezentând drepturi salariale neachitate pentru perioada aprilie

- septembrie 2001.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 419/2001, a Curții de Apel

Craiova, irevocabilă, s-a dispus anularea deciziei nr. 41/2001, prin care

fusese destituit din funcția de șef de serviciu la Inspectoratul de Poliție Sanitar-Veterinară de Frontieră Mehedinți.

Întrucât a fost repus în

funcție doar la 1 octombrie 2001, pârâtul îi datorează drepturile salariale pe

perioada 14 aprilie 2001 - 30 septembrie 2001, actualizate cu coeficientul de

inflație.

Prin sentința civilă nr. 7

din 16 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea și a

dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 9.108.000 lei drepturi salariale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 11 din Legea nr. 29/1990,

pârâtul datorează reclamantului, despăgubirile în cuantumul sus-menționat,

reprezentând contravaloarea indemnizației de conducere pentru intervalul cerut.

Referitor la diferența de

sumă solicitată, reprezentând actualizarea conform indicelui de inflație,

instanța a constatat că aceasta nu este datorată, reclamantul formulând cerere

de executare a hotărârii nr. 419/2001, la 28 august 2001, iar executarea a avut

loc înăuntrul termenului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul S.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că nu este reală susținerea instanței, în sensul că ar fi pus în

executare sentința civilă nr. 419/2001, prin care, de altfel, nu s-a dispus

obligarea la plata vreunei sume de bani, ci numai anularea actului

administrativ.

În aceste împrejurări s-a

arătat că se impune majorarea despăgubirilor cu partea, reprezentând

contravaloarea coeficientului de inflație.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că la

data de 21 august 2001 s-a dispus prin încheierea Curții de Apel Craiova,

executarea sentinței civile nr. 419/2001, la cererea reclamantului S.P.

În urma aducerii încheierii

de executare la cunoștința institutului pârât, acesta a procedat, la 1

octombrie 2001, la repunerea reclamantului în funcția de conducere.

Întrucât prin hotărârea nr. 419/2001

nu s-a dispus decât anularea deciziei de eliberare a reclamantului din funcția

de conducere, nu și obligarea institutului la plata vreunei sume de bani

reprezentând drepturi salariale, iar stabilirea indemnizației de conducere de

care a fost lipsit reclamantul în perioada până la repunerea în funcția

deținută, s-a hotărât că, chiar prin sentința ce formează obiectul prezentului

recurs, reclamantul nu este îndreptățit la actualizarea sumei solicitate.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.P. împotriva sentinței nr. 7 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.