ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2005

HOTĂRÂRE
29.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 11 aprilie 2002, reclamantul S.P. a solicitat anularea deciziei nr. 20

din 7 martie 2002, emisă de I.D.S.A. București, decizie prin care a fost

eliberat din funcția de șef serviciu la Inspectoratul de Poliție Sanitar-Veterinară de Frontieră Porțile de Fier, Gura Văii,

Mehedinți, precum și din funcția de execuție de consilier categoria A, clasa I,

gradația I, specifică medicului primar veterinar.

A mai solicitat obligarea I.D.S.A.

București să apeleze la Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională Sanitar-Veterinară, pentru ca aceasta să dispună

transferul în interesul serviciului, cu respectarea gradului, gradației, a

continuității în muncă, reclamantul fiind atestat în funcția publică, în

conformitate cu adresa nr. 12840/2000, a I.D.S.A. București. Reclamantul a

solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata actualizată a drepturilor

salariale, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că măsura eliberării din funcție este nelegală, deoarece anterior nu i

s-a oferit un post potrivit pregătirii sale profesionale, dintre cele vacante

existente în structura aceluiași minister (Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale), din județul de domiciliu.

Prin sentința civilă nr. 618/2003,

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, pronunțată în

fond după casarea sentinței civile nr. 160/2002, a aceleiași instanțe, de către

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr.

222/2003, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că

pârâtul a oferit posturi vacante la Inspectoratul de Poliție Sanitar-Veterinară de Frontieră Bihor, Galați, Giurgiu, Suceava, Vaslui, Timiș, Dolj, posturi pe

care reclamantul nu le-a acceptat, deși distanța nu era prea mare, spre exemplu

până în județul Dolj; că Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de

Frontieră Mehedinți și-a încetat activitatea prin Ordinul nr. 376/2001, al

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; că reclamantul a

solicitat transferul și a fost încadrat la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți. Curtea de apel a apreciat că pârâtul nu poate fi

obligat să acorde reclamantului, transferul în interesul serviciului, întrucât

instanța nu se poate substitui voinței unității de la care funcționarul public

pleacă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a

arătat că oferirea posturilor în alte județe nu putea fi acceptată, fiind

distanțe mari față de domiciliu și familie; că în județul Mehedinți, la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți exista posibilitatea încadrării prin transfer în

interesul serviciului, fiind 10 posturi vacante; instanța a apreciat greșit

dovezile din dosar, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală. Totodată,

s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Verificând cauza, în funcție

de motivele recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

civ., Curtea reține următoarele:

Prin Ordinul nr. 376/2001,

al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, unitatea

Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră Mehedinți și-a

încetat activitatea.

Reclamantul deținea funcția

de șef serviciu la Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră

Mehedinți și a fost atestat în funcția publică, astfel cum rezultă din adresa nr.

12840/2000 a I.D.S.A. București și din carnetul de muncă al reclamantului.

Prin adresa nr. 1373/2002, I.D.S.A.

București a comunicat posturile vacante la celelalte inspectorate de poliție

sanitar-veterinare de frontieră din țară, însă reclamantul le-a refuzat, fiind

situate la distanțe mari față de domiciliul său.

Prin decizia nr. 20 din 7

martie 2002, a I.D.S.A. București, contestată în prezenta cauză, reclamantul a

fost eliberat din funcția publică de conducere - șef serviciu la Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră Mehedinți și din funcția publică de

execuție, conform art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Prin decizia nr. 27 din 15

martie 2002, a I.D.S.A. București s-a anulat decizia nr. 20 din 7 martie 2002,

a aceleiași autorități publice și reclamantul a fost transferat în interesul

serviciului, în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,

la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți.

Prin decizia nr. 33 din 21

martie 2002, a I.D.S.A. București, s-a anulat decizia nr. 27 din 15 martie 2002,

a aceleiași autorități publice și s-a dispus că decizia nr. 20 din 7 martie

2002 își păstrează valabilitatea.

Conform deciziei nr. 30 din 21

martie 2002, a Direcției Sanitar-Veterinare Mehedinți, reclamantul a fost

încadrat, începând cu data de 15 martie 2002, la cerere, pe perioadă

determinată, până la organizarea primului concurs pe postul vacant de inspector

de specialitate. Ulterior, prin decizia nr. 56 din 31 iulie 2003, a Direcției

Sanitar-Veterinare Mehedinți, a fost încadrat consilier superior, începând cu

15 iulie 2003.

Decizia nr. 20 din 7 martie

2002, a I.D.S.A. București, este nelegală.

Potrivit dispozițiilor art. 103

din Legea nr. 188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile

legislației muncii.

Astfel, dispozițiile art. 92

lit. b) din Legea nr. 188/1999, se completează cu dispozițiile art. 69, 130 și

urm. C. muncii, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate - 7

martie 2002.

În conformitate cu aceste

dispoziții legale, autoritatea publică avea obligația să ofere un alt post în

sistemul organizării sale, să apeleze la forul tutelar pentru încadrarea

într-unul din posturile din sistemul forului tutelar, să apeleze la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru a-i asigura încadrarea în altă funcție

publică, în conformitate cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Pârâtul a îndeplinit numai

formal prima obligație, și anume, a oferit posturi care nu puteau fi acceptate,

deoarece erau situate la distanțe foarte mari, în alte județe, departe de

domiciliul și familia petentului.

În conformitate cu

dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public își

păstrează clasa și gradul avute, și atunci când nu mai deține funcția publică,

din motive neimputabile lui, cum este cazul menționat de art. 92 lit. b) din

Legea nr. 188/1999.

În această situație, Agenția

Națională a Funcționarilor Publici asigură funcționarului public, încadrarea în

altă funcție publică, în limita posturilor disponibile și potrivit pregătirii

lui profesionale. Posturi disponibile corespunzătoare și agreate de reclamant

au existat la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți, situație dovedită prin

decizia nr. 27 din 15 martie 2002, a I.D.S.A. București, care ulterior a fost

anulată nelegal de I.D.S.A. București.

I.D.S.A. București nu a

urmat procedura legală, în situația eliberării din funcție a reclamantului, în

condițiile art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999, astfel încât decizia

contestată se impune a fi anulată.

Încadrarea reclamantului,

funcționar public, prin decizia nr. 30 din 21 martie 2002, a Direcției Sanitar-Veterinare

Mehedinți, pe perioadă determinată, este nelegală. Transferul funcționarului

public poate avea loc numai în condițiile art. 91 din Legea nr. 188/1999 și se

realizează doar de pe o funcție publică, pe altă funcție publică. De esența

funcției publice este încadrarea pe durată nedeterminată. Încadrarea pe durată

determinată nu poate fi efectuată decât pe un post de natură contractuală,

astfel că procedând în modul sus-arătat, Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți

a încălcat principiul stabilității în funcție a funcționarului public. De asemenea,

aplicând greșit dispozițiile referitoare la transfer, Direcția Sanitar-Veterinară

Mehedinți a afectat și dreptul de carieră a petentului.

În aceste circumstanțe, nu

se poate reține că reclamantul și-a exprimat un acord valabil pentru transferul

„la cerere”, realizat prin decizia nr. 30/2002, a Direcției Sanitar-Veterinare

Mehedinți.

Nu este justificată

revenirea acestei unități asupra acordului inițial privind transferul în

interesul serviciului al reclamantului, iar I.D.S.A. București, în mod nelegal,

prin decizia nr. 33 din 21 martie 2002, a anulat transferul în interesul

serviciului dispus prin decizia nr. 27 din 15 martie 2002 și a menținut decizia

nr. 20 din 7 martie 2002.

Constatând toate aceste acte

nelegale întocmite de pârât și de Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți, se

impune admiterea recursului și a acțiunii și anularea deciziei contestate nr. 20

din 7 martie 2002, a I.D.S.A. București. Pârâtul va fi obligat să apeleze la

forul tutelar Agenția Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, înființată

prin H.G. nr. 308/2004 și la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru a asigura reclamantului, încadrarea într-o funcție publică, în conformitate

cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, dispoziții în vigoare

la data de 7 martie 2002 și care au fost nesocotite prin emiterea deciziei nr. 20

din acea dată.

Totodată, pârâtul I.D.S.A.

București va fi obligat să plătească reclamantului, drepturile salariale

actualizate de la data de 7 martie 2002, până la încadrarea efectivă într-o

funcție publică de execuție corespunzătoare celei din care a fost eliberat prin

decizia nr. 20 din 7 martie 2002.

Conform art. 274 C. proc.

civ., pârâtul I.D.S.A. București va fi obligat la cheltuieli de judecată la

toate instanțele, constând în taxele de timbru, onorariu avocat și

contravaloarea transportului la instanță, la termenele de judecată acordate,

conform dovezilor depuse la dosar, cheltuieli care sunt în cuantum de 6.500.000

lei.

Admite recursul declarat de

reclamantul S.P., împotriva sentinței civile nr. 618 din 3 iulie 2003, a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul S.P.

Anulează decizia nr. 20 din

7 martie 2002, emisă de pârâtul I.D.S.A. București.

Obligă pârâtul să dispună

reintegrarea reclamantului în funcția publică de execuție avută anterior

încetării raportului de serviciu.

Obligă pârâtul să plătească

reclamantului, drepturile salariale de care a fost lipsit, începând cu data de

7 martie 2002 și până la încadrarea efectivă, actualizate.

Obligă pârâtul să plătească

reclamantului, 6.500.000 lei cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2002, S.P. a chemat în judecată Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București, solicitând, în temeiul art
ÎCCJ 2003-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 23 din 7 martie 2002, Directorul General al Institutului de Diagnosticare și Sănătate Animală a luat măsura eliberării din funcția public
ÎCCJ 2005-03-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2085/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 23 din 7 martie 2002, Directoratul general al Institutului de Diagnosticare și Sănătate Animală a luat măsura eliberării din funcția publ
ÎCCJ 2003-02-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2003
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor împotriva deciziei nr.1968 din 29 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a p
ÎCCJ 2006-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2006
Dezvoltării Rurale s-a arătat că în cauză are calitate procesuală pasivă, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, succesoarea în drepturi a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, autori
Sursă