ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2084/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 11 aprilie 2002, reclamantul S.P. a solicitat anularea deciziei nr. 20
din 7 martie 2002, emisă de I.D.S.A. București, decizie prin care a fost
eliberat din funcția de șef serviciu la Inspectoratul de Poliție Sanitar-Veterinară de Frontieră Porțile de Fier, Gura Văii,
Mehedinți, precum și din funcția de execuție de consilier categoria A, clasa I,
gradația I, specifică medicului primar veterinar.
A mai solicitat obligarea I.D.S.A.
București să apeleze la Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională Sanitar-Veterinară, pentru ca aceasta să dispună
transferul în interesul serviciului, cu respectarea gradului, gradației, a
continuității în muncă, reclamantul fiind atestat în funcția publică, în
conformitate cu adresa nr. 12840/2000, a I.D.S.A. București. Reclamantul a
solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata actualizată a drepturilor
salariale, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a
arătat că măsura eliberării din funcție este nelegală, deoarece anterior nu i
s-a oferit un post potrivit pregătirii sale profesionale, dintre cele vacante
existente în structura aceluiași minister (Ministerul Agriculturii, Pădurilor
și Dezvoltării Rurale), din județul de domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 618/2003,
a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, pronunțată în
fond după casarea sentinței civile nr. 160/2002, a aceleiași instanțe, de către
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr.
222/2003, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că
pârâtul a oferit posturi vacante la Inspectoratul de Poliție Sanitar-Veterinară de Frontieră Bihor, Galați, Giurgiu, Suceava, Vaslui, Timiș, Dolj, posturi pe
care reclamantul nu le-a acceptat, deși distanța nu era prea mare, spre exemplu
până în județul Dolj; că Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de
Frontieră Mehedinți și-a încetat activitatea prin Ordinul nr. 376/2001, al
Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; că reclamantul a
solicitat transferul și a fost încadrat la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți. Curtea de apel a apreciat că pârâtul nu poate fi
obligat să acorde reclamantului, transferul în interesul serviciului, întrucât
instanța nu se poate substitui voinței unității de la care funcționarul public
pleacă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea recursului s-a
arătat că oferirea posturilor în alte județe nu putea fi acceptată, fiind
distanțe mari față de domiciliu și familie; că în județul Mehedinți, la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți exista posibilitatea încadrării prin transfer în
interesul serviciului, fiind 10 posturi vacante; instanța a apreciat greșit
dovezile din dosar, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală. Totodată,
s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Verificând cauza, în funcție
de motivele recursului, în lumina dispozițiilor art. 304
1
C. proc.
civ., Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 376/2001,
al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, unitatea
Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră Mehedinți și-a
încetat activitatea.
Reclamantul deținea funcția
de șef serviciu la Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră
Mehedinți și a fost atestat în funcția publică, astfel cum rezultă din adresa nr.
12840/2000 a I.D.S.A. București și din carnetul de muncă al reclamantului.
Prin adresa nr. 1373/2002, I.D.S.A.
București a comunicat posturile vacante la celelalte inspectorate de poliție
sanitar-veterinare de frontieră din țară, însă reclamantul le-a refuzat, fiind
situate la distanțe mari față de domiciliul său.
Prin decizia nr. 20 din 7
martie 2002, a I.D.S.A. București, contestată în prezenta cauză, reclamantul a
fost eliberat din funcția publică de conducere - șef serviciu la Inspectoratul de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră Mehedinți și din funcția publică de
execuție, conform art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Prin decizia nr. 27 din 15
martie 2002, a I.D.S.A. București s-a anulat decizia nr. 20 din 7 martie 2002,
a aceleiași autorități publice și reclamantul a fost transferat în interesul
serviciului, în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,
la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți.
Prin decizia nr. 33 din 21
martie 2002, a I.D.S.A. București, s-a anulat decizia nr. 27 din 15 martie 2002,
a aceleiași autorități publice și s-a dispus că decizia nr. 20 din 7 martie
2002 își păstrează valabilitatea.
Conform deciziei nr. 30 din 21
martie 2002, a Direcției Sanitar-Veterinare Mehedinți, reclamantul a fost
încadrat, începând cu data de 15 martie 2002, la cerere, pe perioadă
determinată, până la organizarea primului concurs pe postul vacant de inspector
de specialitate. Ulterior, prin decizia nr. 56 din 31 iulie 2003, a Direcției
Sanitar-Veterinare Mehedinți, a fost încadrat consilier superior, începând cu
15 iulie 2003.
Decizia nr. 20 din 7 martie
2002, a I.D.S.A. București, este nelegală.
Potrivit dispozițiilor art. 103
din Legea nr. 188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile
legislației muncii.
Astfel, dispozițiile art. 92
lit. b) din Legea nr. 188/1999, se completează cu dispozițiile art. 69, 130 și
urm. C. muncii, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate - 7
martie 2002.
În conformitate cu aceste
dispoziții legale, autoritatea publică avea obligația să ofere un alt post în
sistemul organizării sale, să apeleze la forul tutelar pentru încadrarea
într-unul din posturile din sistemul forului tutelar, să apeleze la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru a-i asigura încadrarea în altă funcție
publică, în conformitate cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Pârâtul a îndeplinit numai
formal prima obligație, și anume, a oferit posturi care nu puteau fi acceptate,
deoarece erau situate la distanțe foarte mari, în alte județe, departe de
domiciliul și familia petentului.
În conformitate cu
dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public își
păstrează clasa și gradul avute, și atunci când nu mai deține funcția publică,
din motive neimputabile lui, cum este cazul menționat de art. 92 lit. b) din
Legea nr. 188/1999.
În această situație, Agenția
Națională a Funcționarilor Publici asigură funcționarului public, încadrarea în
altă funcție publică, în limita posturilor disponibile și potrivit pregătirii
lui profesionale. Posturi disponibile corespunzătoare și agreate de reclamant
au existat la Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți, situație dovedită prin
decizia nr. 27 din 15 martie 2002, a I.D.S.A. București, care ulterior a fost
anulată nelegal de I.D.S.A. București.
I.D.S.A. București nu a
urmat procedura legală, în situația eliberării din funcție a reclamantului, în
condițiile art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999, astfel încât decizia
contestată se impune a fi anulată.
Încadrarea reclamantului,
funcționar public, prin decizia nr. 30 din 21 martie 2002, a Direcției Sanitar-Veterinare
Mehedinți, pe perioadă determinată, este nelegală. Transferul funcționarului
public poate avea loc numai în condițiile art. 91 din Legea nr. 188/1999 și se
realizează doar de pe o funcție publică, pe altă funcție publică. De esența
funcției publice este încadrarea pe durată nedeterminată. Încadrarea pe durată
determinată nu poate fi efectuată decât pe un post de natură contractuală,
astfel că procedând în modul sus-arătat, Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți
a încălcat principiul stabilității în funcție a funcționarului public. De asemenea,
aplicând greșit dispozițiile referitoare la transfer, Direcția Sanitar-Veterinară
Mehedinți a afectat și dreptul de carieră a petentului.
În aceste circumstanțe, nu
se poate reține că reclamantul și-a exprimat un acord valabil pentru transferul
„la cerere”, realizat prin decizia nr. 30/2002, a Direcției Sanitar-Veterinare
Mehedinți.
Nu este justificată
revenirea acestei unități asupra acordului inițial privind transferul în
interesul serviciului al reclamantului, iar I.D.S.A. București, în mod nelegal,
prin decizia nr. 33 din 21 martie 2002, a anulat transferul în interesul
serviciului dispus prin decizia nr. 27 din 15 martie 2002 și a menținut decizia
nr. 20 din 7 martie 2002.
Constatând toate aceste acte
nelegale întocmite de pârât și de Direcția Sanitar-Veterinară Mehedinți, se
impune admiterea recursului și a acțiunii și anularea deciziei contestate nr. 20
din 7 martie 2002, a I.D.S.A. București. Pârâtul va fi obligat să apeleze la
forul tutelar Agenția Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, înființată
prin H.G. nr. 308/2004 și la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru a asigura reclamantului, încadrarea într-o funcție publică, în conformitate
cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, dispoziții în vigoare
la data de 7 martie 2002 și care au fost nesocotite prin emiterea deciziei nr. 20
din acea dată.
Totodată, pârâtul I.D.S.A.
București va fi obligat să plătească reclamantului, drepturile salariale
actualizate de la data de 7 martie 2002, până la încadrarea efectivă într-o
funcție publică de execuție corespunzătoare celei din care a fost eliberat prin
decizia nr. 20 din 7 martie 2002.
Conform art. 274 C. proc.
civ., pârâtul I.D.S.A. București va fi obligat la cheltuieli de judecată la
toate instanțele, constând în taxele de timbru, onorariu avocat și
contravaloarea transportului la instanță, la termenele de judecată acordate,
conform dovezilor depuse la dosar, cheltuieli care sunt în cuantum de 6.500.000
lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul S.P., împotriva sentinței civile nr. 618 din 3 iulie 2003, a Curții
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și
în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul S.P.
Anulează decizia nr. 20 din
7 martie 2002, emisă de pârâtul I.D.S.A. București.
Obligă pârâtul să dispună
reintegrarea reclamantului în funcția publică de execuție avută anterior
încetării raportului de serviciu.
Obligă pârâtul să plătească
reclamantului, drepturile salariale de care a fost lipsit, începând cu data de
7 martie 2002 și până la încadrarea efectivă, actualizate.
Obligă pârâtul să plătească
reclamantului, 6.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 martie 2005.