ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11

aprilie 2002, S.P. a chemat în judecată Institutul de Diagnostic și Sănătate

Animală București, solicitând, în temeiul art. 130 și 133 C. muncii și art. 69,

91 și 92 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, modificată,

anularea deciziei nr. 20 din 7 martie 2002, prin care această autoritate a

administrației publice l-a eliberat din funcția de șef serviciu la I.P.S.V.F.

Mehedinți, precum și din funcția de execuție de consilier categoria A, clasa I

gradația 1, specifică medicului primar veterinar.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că măsura dispusă prin actul administrativ contestat, este nelegală,

deoarece a fost luată fără ca anterior să i se fi oferit un post potrivit

pregătirii sale profesionale, dintre cele vacante, existente în structura

aceluiași minister și situate în județul de domiciliu.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința nr. 160 din 20 mai 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu

motivarea că „actele al căror conținut se conjugă armonios cu adresa nr. 1920

din 15 martie 2002”, fac „dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege,

pentru a fi luată măsura eliberării reclamantului din funcția publică deținută

”

.

Împotriva sentinței, reclamantul a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivarea enunțată este străină de

natura pricinii. Aceasta, întrucât sentința recurată nu cuprinde considerente

pentru care au fost respinse temeiurile juridice invocate de reclamant, iar pe

de altă parte, înșiruirea unor adrese emise de autoritatea pârâtă, nu

constituie motivare, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Prin cel de al doilea motiv de

recurs, recurentul susține că sentința primei instanțe este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 133 C. muncii, a

art. 69 din Legea nr. 188/1999 și O.U.G. nr. 82/2000, art. 91 alin. (2) pct.

22.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5

C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și va cuprinde

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Contrar acestor dispoziții, instanța

de fond, deși în cauză, în susținerea acțiunii, reclamantul a făcut referire la

texte legale și la acte emise de autoritățile administrației publice, a omis să

le analizeze și să arate motivele pentru care nu a pus temei pe acestea, astfel

încât, cu privire la hotărârea pronunțată, nu se poate exercita un control

judiciar eficient.

Sub acest aspect, este de observat

c, în considerentele sentinței, în afară de faptul că se enunță actele pe baza

cărora Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și organele sale din

subordine au stabilit situația posturilor, precum și una dintre susținerile

reclamantului, nu se răspunde motivat cu referire la probe, la nici una din

criticile formulate prin cererea de chemarea în judecată.

Evident, că în contextul

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., modificat, instanța era

obligată să facă aprecieri cu privire la susținerile părților, inclusiv ale

reclamantului, care a invocat atât prevederi ale normelor legale, cât și

documente emise de organe ale administrației publice, implicate în procesul de

restructurare și redistribuire a funcționarilor publici.

De aceea, pentru evitarea oricărei

erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a procesului, se impune

admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, la aceiași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

trimitere va avea în vedere și celelalte aspecte invocate prin motivele de

recurs, a căror examinare, în această fază procesuală, devine inutilă, în

raport cu soluția dată primului motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.P.,

împotriva sentinței civile nr. 160 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 ianuarie 2003.