ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3861/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2949 din 24 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul–reclamant M.I. și drept urmare a fost respinsă atât acțiunea formulată de reclamantul B.M.N.C. împotriva pârâților M.I. și B.M.I. cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul M.I. împotriva reclamantului B.M.N.C. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul B.M.N.C. cât și pârâtul M.I. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 14 din 6 ianuarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul B.M.N.C. și a luat act că pârâtul M.I.

renunță la judecata apelului. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că reclamantul, deși a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 42.500 lei și 1.500 lei timbru judiciar, nu și-a îndeplinit această obligație, astfel că potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995 a anulat ca netimbrat apelul declarat de acesta. La data de 22 ianuarie 2004, reclamantul B.M.N.C. a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Recurentul susține în esență că nelegal, instanța de apel i-a respins cererea pentru amânarea procesului mai ales că pentru termenul din 6 ianuarie 2004 condițiile meteorologice nefavorabile l-au împiedicat să ajungă la instanță.

Recursul declarat este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 156 C. proc. civ. „instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată”. În cauză, recurentul-reclamant avea obligația de a achita anticipat taxele judiciare de timbru cuvenite pentru apel așa cum prevăd dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o. În acest context, cererea apelantului-reclamant pentru amânarea procesului a fost respinsă corect de instanța de apel, care, de altfel „poate” acorda un termen pentru lipsă de apărare în cazuri temeinic motivate și nu este obligată să accepte orice amânare solicitată de părți.

Apelantul putea trimite prin poștă taxele judiciare de timbru în cazul în care nu se putea deplasa. Față de cele ce preced, Curtea constată că motivul de casare invocat este neîntemeiat și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant. Conform art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentul să plătească intimatului M.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată dovedite cu înscrisurile depuse în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul B.M.N.C. împotriva deciziei nr. 14 din 6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă pe recurent să plătească intimatului M.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.