ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3861/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2949 din 24

septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost admisă excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârâtul–reclamant M.I. și drept urmare

a fost respinsă atât acțiunea formulată de reclamantul B.M.N.C. împotriva

pârâților M.I. și B.M.I. cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul M.I.

împotriva reclamantului B.M.N.C.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel atât reclamantul B.M.N.C. cât și pârâtul M.I.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 14 din 6 ianuarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul

declarat de reclamantul B.M.N.C. și a luat act că pârâtul M.I. renunță la

judecata apelului.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de apel a reținut că reclamantul, deși a fost citat cu mențiunea de a

achita taxa judiciară de timbru în sumă de 42.500 lei și 1.500 lei timbru

judiciar, nu și-a îndeplinit această obligație, astfel că potrivit art. 20 din

Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995 a anulat ca netimbrat apelul declarat de

acesta.

La data de 22 ianuarie 2004,

reclamantul B.M.N.C. a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul susține în esență că

nelegal, instanța de apel i-a respins cererea pentru amânarea procesului mai

ales că pentru termenul din 6 ianuarie 2004 condițiile meteorologice

nefavorabile l-au împiedicat să ajungă la instanță.

Recursul declarat este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 156 C. proc. civ.

„instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată”.

În cauză, recurentul-reclamant avea

obligația de a achita anticipat taxele judiciare de timbru cuvenite pentru apel

așa cum prevăd dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 146/1997 cu

modificările ulterioare, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.

În acest context, cererea

apelantului-reclamant pentru amânarea procesului a fost respinsă corect de

instanța de apel, care, de altfel „poate” acorda un termen pentru lipsă de

apărare în cazuri temeinic motivate și nu este obligată să accepte orice

amânare solicitată de părți. Apelantul putea trimite prin poștă taxele

judiciare de timbru în cazul în care nu se putea deplasa.

Față de cele ce preced, Curtea

constată că motivul de casare invocat este neîntemeiat și potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

Conform art. 274 C. proc. civ. va

obliga recurentul să plătească intimatului M.I. suma de 1.000.000 lei

cheltuieli de judecată dovedite cu înscrisurile depuse în recurs, reprezentând

onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

B.M.N.C. împotriva deciziei nr. 14 din 6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă.

Obligă pe recurent să plătească intimatului

M.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.